Suntem in trecere pe lumea asta. Pamantul il cuprindem si ne-nvartim incolo si incoace.
Ce mai aflam pe ici-pe colo, pe unde umblam, impartasim. Sa fie cu folos!
de Alex Radescu
Casa Mila (La Pedrera) pe Bulevardul Passeig de Gracia nr. 92. Amenajarea podului arată şi a muzeu “explicativ” Antoni Gaudi. Câteva vitrine cuprind elemente marine care l-au inspirat pe genialul artist catalan: de la cochilii de melci la schelete care te trimit la atlasul zoologic, vegetaţie subacvatică de sorginte mediteraneană.
de Alexandru Radescu
Dupa mai multe incercari nereusite, Pronia a hotarat ca abia azi sa calc pragul sfintei Manastiri Pissiota (Prahova). Ziua in care Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul sa izvorasca lacrimi de mir!
Manastirea este o ctitorie a bogatului inginer aroman Nicolae Pissiota si a sotiei sale Zoe (1928). Ing. Nicolae Nacu Pissiota, macedonean, s-a născut în anul 1860 la Hrupiste, lângă Lacul Kastoria, pe teritoriul Greciei de azi. Fiul unui crescător de oi a ajuns sa studieze la Paris, la Şcoala de Drumuri şi Poduri. Se stabileste in Romania, se angajeaza la C.F.R. si intreprinzator cum e isi dezvolta propria antrepriză de construcţii civile şi industriale. El va construi Atelierele Griviţa din Bucureşti şi podul de cale ferată de peste râul Buzău.
de Alex Vlah
Parasim Manastirea Stelea si traversam cumva aiurea, dar tocmai inspirat pe Calea Domneasca. Fix pe drumul care ne duce spre…Turnul Chindiei si Curtea domneasca. Abia zarim un localnic zgribulit si pierdut in ceata. Ni se pare noua, fugiti din Sinaia umeda a inceputului de an.
Imi plac casele de pe Calea Domneasca. Vechi, neo-romanesti, spatioase si cu mult gust. Cu fiecare pas pe care il facem spre Chindia Tepesului, intalnim diverse institutii gazduite de stiluri artitectonice ale altui veac.
de Alex Vlah
Ianuarie 2010, Sinaia. O dimineata cetoasa sa-ti dea toata geografia peste cap. Peisaj montan care sa te lase buimac, cu o bucata de perdea dupa gat. Ca din seninul planurilor facute inainte de a ajunge la Sinaia, il trag pe sofer de la cafeaua lenesa si ii propun un traseu pana la Targoviste. Da, pe ceata asta! Caci cum sa va spun, in vechea capitala domneasca am mai calcat tocmai prin 1988…
de Alexandru Radescu
August 1997. O ploaie “toacă” mărunt rezervaţia arheologică de la Târgşoru Vechi, o comună aflată la 10 km de Ploieşti. Pe o întindere de mai multe hectare, ruine ale fostei curţi domneşti, ba chiar şi resturi ale unui castru roman. Dintr-o dubă coboară câţiva bărbaţi în straie negre, fiecare dintre ei însemnându-se cu o cruce mare.
Îşi rotesc privirea în jur: câmp cât vezi cu ochii, nu tu chilii, abia o biserică “pe trei sferturi”, ce a mai rămas din ctitoria lui Antonie Vodă. Stropi repezi izbesc de parcă ar vrea să-i alunge pe cei patru monahi veniţi de la Mănăstirea Sitaru (Ilfov) pentru a reactiva vechea Mănăstire Turnu, ai cărei ultimi vieţuitori se risipiseră pe la sfârşitul secolului al XIX-lea.
de Alexandru Radescu
Pe 26 decembrie 1406 se nastea in cer Cuviosul Arhimandrit Nicodim de la Tismana, duhovnic al voievodului Mircea cel Batran, reorganizator al vietii monahale din Ungro-Vlahia, stalp de foc al Ortodoxiei pe pamanturile crestine de la nord si sud de Dunare.
Vlah de origine, Sf. Nicodim s-a nascut in 1310 la Prilep, Macedonia sarbeasca dupa cele mai multe surse. Totusi, exista si pareri cum ca ar fi vorba de un Prilep din Kosovo. Era ruda atat cu Cneazul Lazar al Serbiei (cazut eroic la Kossovopolie in 1389) cat si cu Basarabii (Nicolae Alexandru Basarab).
de Alexandru Rădescu
Humuleşti nu este un loc de pelerinaj. Strazile din Târgu-Neamţ s-au intersectat cu uliţele satului până a-l înghiţi. Şi nici Ozana nu mai e ca în Amintirile lui Creangă.
Totuşi, nu are România aşa generoase intersecţii precum cea din micul Târg al Neamţului. Dai să ieşi din urbe spre Mănăstirea Neamţu sau spre Agapia şi Văratic, dar şi Humuleştii te trag de mânecă. Un calcul scurt, cu pixul pe carnetul cu notiţe de vacanţă (da, încă imi place să scriu de mână!) arată că Târgu-Neamţ e un oraş de cel puţin două nopţi (…în lemneasca textelor de turism).
Poate nu intamplator intri azi pe strada Humulestilor lui Creanga lasand in urma biserica si tintirimul in care se odihnesc parintii marelui scriitor: Smaranda si Stefan a Petrei.
de Alex Radescu
Muzeul Taranului Roman: mesteri populari, oameni cu talanti, popor cu forfota. Cei care au ceva pentru sufletul caselor si templul ancestral.
De la Valcea-n toata Tara!
Tuica de la Arges si Mastile stramosilor
Mersul spre noi insine
Sfarsitul Drumului care sta sa inceapa
de Alexandru Radescu
Aidoma profesorului de pian Gavrilescu, şi eu poposisem la Rotbav pentru altceva. “Venisem pentru răcoare, pentru natură…”, spune şovăitor Gavrilescu, păşind în grădina neîngrijită de trandafiri, crini şi tufe de măceş, imaginată de “doctorul Eliade”. Am venit la un botez, îmi spun eu dând ture bisericii fortificate din Rothbach (“Pârâul roşu”).
de Alexandru Rădescu
Toată vara am visat ninsori abundente. Nu alea din copilăria părinţilor mei, ci din alea optzeciste, ceva mai amărâte. Ninsorile care începeau la sfârşitul primului trimestru şi îşi organizau retragerea, spectaculos, în martie. Ninsori de provincie şi frisoane urbane bucureştene.
Anu’ asta, vad ca octombrie e cam zbuciumat si teribil de nesuferit. Sa tot stai in jurul unei cani maaari de lut cu vin, o oala de castane si niste covrigi. Cu snoave, cu dantelării. Ancuţa şi Hanul ei. Sau, sa stai singur la geam, cu o veioza ca-n Suedia si sa scormonesti prin lada cu amintiri. Ce ar merge acum pe vijelia asta cu termometru albastru? O insula, un soare, un munte scund si vestigii dintr-un Ev Mediu in care soarele stralucea când in săbii ascuţite, când în Liturghiile limbilor istorice.
Dubrovnikul este un oras numai bun de week-end. Te sui in ATR-urile TAROM-ului si in doua ore esti la croati, la Adriatica. Dar daca se intampla sa stai mai multe zile, primul lucru pe care il faci este sa te duci in port si sa te interesezi de cursele spre insule: Lopud, Kolocep sau Sipan. Si daca tot am trecut Piratii din Caraibe la filme preferate, atunci s-a miluit Dumnezeu cu copilul care sunt si m-a purtat spre insula Lopud cu o neverosimila frumusete:
