Umblărici.ro

de Alex Radescu

Dupa o pneumonie severa care l-a tinut doua saptamani in spital, la sfarsitul anului trecut, legendarul fotbalist Eusebio (70 de ani) a fost din nou internat zilele trecute din cauza unor dureri cervicale acute. O fi reteaua Facebook plina de utilizatori care ii admira pe Cristiano Ronaldo, Rooney si Xavi, dar Eusebio, alaturi de Johan Cruyff, Di Stefano sau Beckenbauer se afla pe lista celor mai mari jucatori din istoria fotbalului european (top 10).

De Eusebio stiu din copilarie, dar inregistrari video am vazut abia in epoca internetului (multumim youtube!) si mai ales cu ocazia nepretuitei colectii de DVD-uri: Campionatele Mondiale de Fotbal 1930-2006 (evident Anglia 1966 in cazul de faţă). Am zis din copilarie pentru ca mama mi-a tot povestit cum l-a vazut ea pe Eusebio pe 23 August la celebrul meci in care ai nostri le-au administrat lusitanilor doua goluri de nu s-au vazut!

Iar in vara lui 2009 m-a ajutat Dumnezeu si am ajuns si eu pentru prima oara la Lisabona, intr-un press trip, si m-am dat peste cap sa intru pe stadionul Benficai, Da Luz, la a carui intrare te intampina statuia lui Eusebio.

Pantera neagra, Perla din Mozambic (tata alb din Angola, mama negresa din Mozambic, teritorii portugheze in anii’ 40 ai secolului trecut), Eusebioa a fost integrat in 1960 in echipa Benficai de marele antrenor Bella Guttman (evreu nascut in Ungaria, trecut si pe la Maccabi/Ciocanul Bucuresti). Odata ajuns la Benfica, tanarul Eusebio (19 ani) face parte dintr-o echipa faimoasa a anilor ’60 in fotbalul european, avand intre colegi pe Coluna, Simoes, Aguas.. Castiga doi ani la rand Cupa Campionilor Europeni, punand capat practic dominatiei lui Real Madrid in Europa (inca jucau acolo Di Stefano si Puskas). Eusebio conduce Benfica in alte trei finale CCE in anii’ 60, dar le va pierde in fata celor de la AC Milan, Inter si Manchester United. In 1965, Eusebio primeste Ballon d’Or iar in 1968 Gheata de Aur, inaugurand practic acest clasament al golgeterilor. La Mondialul din 1966 ajunge cu Portugalia pe locul III. Momente memorabile: inscrie doua goluri Braziliei (care paraseste turneul, Pele fiind practic scos pe targa ca la CM din 1962…) si patru Coreei de Nord, revenind de la 3-0 pentru asiatici! NB: se intampla dupa meciul istoric in care Coreea de Nord invinge Italia cu 1-0!

Urmarindu-l pe Eusebio in secventele de la CM din Anglia 1966 (a jucat cu nr. 13 pe tricou), constati cu usurinta calitatile sale: viteza, forta, sut puternic, dribling, atentie totala in joc.

Revenind la Benfica anilor ’60, circula o legenda legata de plecarea antrenorului Guttmann. Se zice ca dupa finala din 1962 (castigata in fata lui Real Madrid cu 5-3, doua goluri Eusebio), Guttman a cerut o marire de salariu, lucru refuzat de conducerea clubului lusitan. Antrenorul israelit a plecat blestemandu-i: nici in o suta de ani nu veti mai castiga un trofeu! Despre finalele de CCE pierdute in anii ’60 am scris mai sus. In 1990, la finala de la Viena cu AC Milan, Eusebio insusi s-a dus la mormantul lui Bela Guttmann rugandu-l sa-i dezlege. AC Milan a castigat cu 1-0…

Eusebio a jucat pentru Benfica intre 1960 si 1975 si a marcat 638 de goluri (in 612 meciuri!). Pe Estadio da Luz, in tribuna principala sunt trei locuri magice: pe scaunul cu nr. 10 sta Eusebio, pe 12 seful clubului Benfica iar pe 13…conducatorul clubului oaspete. Cel putin asa ne-a povestit ghidul care insoteste grupurile de turisti pe stadion.

Alexandru Radescu

In timpul sederii la Paris din luna noiembrie, o vizita la Disneyland nu putea fi ocolita. Ceea ce mi-am permis cu Versailles sau Louvre. Spre bucuria noastra, pe langa pregatirile de Craciun din interiorul parcului de distractii am prins si celebra parada a personajelor Disney. Pe care am filmat-o in intregime

De fapt, postarea acestei parade este doar un preambul al unui text legat de Eurodisney, asa cum l-am perceput, cum ne-am bucurat de el de-a lungul unei zile. Noi care am crescut cu personajele Disney intr-o vreme in care aparitia lor la TV era chiar o minune!

Filmarea este cu un smartphone HTC Desire HD. Ceaţa se apropia incet-incet de capetele noastre…

de Alexandru Rădescu

Una din stirile rubricii de externe de azi ar proveni din peninsula coreana: Coreea de Nord ameninţă Coreea de Sud cu represalii dacă va aprinde luminile de Crăciun la frontieră.

Nu am de gand sa intru in detalii politico-psihologico-religioase, ci sa insir cateva amintiri de la faţa locului, din zona de frontiera, evident insotite de imaginile care, nu-i asa, fac si sute, mii de cuvinte uneori.

M-a ajutat Dumnezeu si in mai 2008 am calcat pe pamânt sud-coreean, alaturi de un grup de colegi de breasla, la invitatia LG Electronics.

Intr-un din zile am ajuns la fabrica de ecrane LCD/plasme din Paju, dupa un drum de aproximativ doua ore, cu autocarul, pornind din Seul. O parte din drum a fost de-a lungul frontierei cu Coreea de Nord. Zona marcata ca atare, militarizata, minata pe alocuri

Citeste mai departe…

de Alexandru Rădescu

Parisul e unul din (foarte) putinele orase pe care le-am vazut mai intai in scoala, la liceu. L-am tot vazut in manuale si auzit in frazele profesoarelor pana cand mi-a rodit impresia unui vizite de-adevaratelea. Au fost mai intai manualele alea cu poze alb-negru pe hartie imposibila, apoi tot felul de cartoaie aduse de prin Franta (de catre profesori norocosi) si mirosind puternic a depozit. Abia in toamna lui 2007 l-am calcat, cu talpa mea de marime pară. Dar pentru ca era un press-trip, nu am apucat sa-l respir asa cum imi imaginasem ani si ani, acumulând insa si din inchipuirea altora…

Ne-a ajutat Dumnezeu si le-a potrivit ca sa petrecem acum o saptamana la Paris, la inceput de noiembrie, sub forma unui voiaj la cateva saptamani dupa nunta. Deplasarea a fost mijlocita de aeronave TAROM (printre cele mai bune servicii din Europa) iar cazarea ne-a fost asigurata de prietenii Andreeni, care la un moment dat si-au facut bagajele, le-au inghesuit intr-o masinuta si au plecat in Franta…

Stau acum si imi încreţesc niţel fruntea: frânturi de şcolare etichete pariziene imi vin pe limbă. Nu cred ca le-as intregi cu vreun search pe Google, asa ca mai bine pornesc pe firul aventurilor noastre de saptamana trecuta, cu accentuarea informatiilor utile si mai putine epitete scotocite printre versuri cu rimă albă.

Odata ajuns pe aeroportul Charles de Gaulle, drumul catre inima Parisului e facilitat de RER, un fel de metrou care merge si pe la suprafata. Ajungi cu usurinta in statia RER de aeroport, urmarind indicatiile care abunda. Trebuie sa scoti 9 euro din buzunar pentru un astfel de bilet. La automat poti plati si cash, dar si cu cardul. De la aeroport pana la statia Saint-Michel de Notre Dame (usor de ghicit ce gasesti daca iesi la suprafata…) am facut fix 34 de minute. Nu a trecut vreun controlor prin vagoane (nici nu am vazut vreunul in timpul sejurului), dar la prima statie am facut cunostinta cu un ţigan care chinuia un instrument compus din vioara si goarna. Trecea de la o melodie la alta, refrenul de legatura fiind Ionel, Ionelule…
Chiar daca la prima vedere transportul subteran al Parisului poate parea imposibil de deslusit, asta e o doar o impresie falsa. In primele doua zile nici eu nu am inteles nimic din acel labirint (metrou cu 14 magistrale plus reteaua RER), dar am ochit o harta detaliata, m-am dat doi pasi inapoi si totul s-a limpezit. Hartile sunt clare si tot ce trebuie sa faci este sa urmaresti si indicatiile lipite la tot pasul, pe pereti, pe panouri de informare din labirintul parizian. Nu am ratat nici un traseu! Pentru economie, am luat un abonament de o saptamana care costa 19 euro de persoana, valabil si pentru autobuz. Atentie! Saptamana incepe luni si termina duminica! Asa ca de sambata seara (cand am iesit prima oara in oras) si pana luni dimineata am folosit bilete tip 10 calatorii, la pret de 12 euro. Asa e, scump transportul in Paris.

Daca la Roma, traseele turistice au debutat in preajma Columnei lui Traian, la Paris totul trebuie sa inceapa langa Centrul Pompidou, la Atelierul Brancusi. Atelierele Titanului de la Hobiţa au fost mutate aici cu câţiva ani în urmă, părăsind legendara adresă din Impasse Ronsin. Intrarea este gratuita, dar se deschide la ora 14.00. Din pacate, intregul univers brâncuşian se află în spatele unor pereţi de sticlă, un fapt destul de frustrant, mai ales pentru gorjeanul din mine.

Citeste mai departe…

TAROM scoate la vânzare peste 20.000 de bilete pentru anul 2012, la preţul de 119 euro, cu toate taxele incluse, destinatia Germania (bilet dus-intors).

Biletele vizeaza rutele: Bucureşti-Munchen-Bucureşti; Bucureşti-Frankfurt-Bucureşti; Sibiu-Munchen-Sibiu; Cluj Napoca-Frankfurt-Cluj Napoca.

Biletele trebuie achizitionate de pe site-ul TAROM.

Promoţia este valabilă pentru călătoriile dus-întors, începând cu 15 ianuarie 2012 până pe data de 31 octombrie 2012. Tarifele sunt disponibile spre vânzare în perioada 01-30 noiembrie 2011.

de Alex Radescu

Uitandu-ma peste cateva fotografii pe care le-am facut in ziua in care am parasit Casa Presei, mi-am adus aminte de o constructie asemanatoare din Moscova. Ce-i drept, mult mai inalta si fara partile laterale: Leningradskaya hotel – Hotel Hilton.

Am stat doar o noapte in acest hotel moscovit si de fiecare data cand imi aparea in fata ochilor aveam impresia ca ma duc la serviciu, in Casa Presei

Citeste mai departe…

de Alexandru Rădescu

Trebuie sa stiti dumneavoastra ca hanul acela al Ancutei nu era han, – era cetate. Avea niste ziduri groase de ici pana colo, si niste porti ferecate cum n-am mai vazut de zilele mele

Goneam spre Gura Humorului, sfârsit de februarie cu zăpezi târzii. Cum trecem de Roman, pe nevasta-mea o apucă dorul de-un popas la
Hanu Ancuţei. Io aveam in cap numai obcine bucovinene. Dar pe măsură ce sângele ei de moldoveancă din Ţara de Jos se încălzea de focul miticei Ancuţe şi prin faţa mea, aievea, încep să se perinde poveşti sadoveniene. Aşa că oprirăm noi la kilometrul 27 (faţă de Roman), pe un E85 care se încăpăţânează să reziste la zăpezi, sare, nisip, călduri, ploi…

Parcăm fix în faţa unuiSadoveanu din marmură, cu petice de nea, cum le-a aşezat viscolul de şosea. E chiar Hanul de poveste? Nu chiar: vechiul han a fost daramat prin 1943, ceea ce găsim noi azi are o vechime de câteva decenii. Totuşi, lectura obligatorie din şcoală trezeşte texte din străfunduri şi intru cu smerenie în Han. Este fix ora prânzului, dar abia două mese de sunt ocupate. O Ancuţă ne întâmpină zâmbind, în straie populare, are şi opinci. Ne aşezăm pe scaune din lemn cu stema Moldovei pe spătar. Farfurii care să te omenească poartă chipul şi semnătura lui Sadoveanu, chiar şi frânturi de text. Suntem la Hanu Ancuţei!

Citeste mai departe…

de Alex Radescu

Nu poate fi ceva mai enervant, pe rute aeriene europene, decat escala intre doua destinatii. Tin minte primele deplasari la Congresul telecom de la Barcelona: escale si cu Alitalia si cu KLM. Pana a intrat TAROM pe fir si am zburat direct catre Catalunia. Avantaje imense, inclusiv la micul dejun sau cina in avion

Anul trecut, fiind invitat la un eveniment IT&C in Salzburg, escala la Viena (daca mai tin bine minte). Bine, cu escala cu tot, despartirea de superbul oras a fost una cu lacrimi, mai ales ca eram la doi pasi de frontiera bavareza

Iata o veste buna de la TAROM pentru cei care vor sa se intoarca in Salzburg sau sa-l viziteze pentru prima oara: compania introduce în perioada de iarnă, între 10 decembrie 2011 şi 03 martie 2012, zboruri directe Bucureşti şi Salzburg, cu o frecvenţă de operare de un zbor pe săptămână, în fiecare sâmbătă.

Tarifele pentru zborurile pe ruta Bucureşti – Salzburg – Bucureşti pornesc de la 198 euro (toate taxele incluse), pentru un bilet dus-întors, la achiziţionarea de pe tarom.ro.

Cursa va fi operată cu o aeronavă de tip Boeing 737 şi va avea următorul orar: 14:50 Bucureşti – 15:50 Salzburg / 16:40 Salzburg – 19:35 Bucureşti (ora locală).

de Alexandru Rădescu

Uriasi ai vremurilor de odinioara; barbati, femei, copii transformati in stane de piatra; basme, mituri…un univers fabulos fără de care am fi mai săraci, chimie in vânt, apă de ploaie cu joben sau converși. Fiecare masiv muntos cu legendele sale, cu personajele sale inchise in sine si totusi surse inepuizabile de istorisiri. sau de amintiri.

Pe masura ce urci pe Ceahlau, cu fiecare traseu pe care il urmezi cuminte, carnetul de insemnari se imbogateste. Tablitele si panourile de informare iti prezinta: stanca Dochia, Cetatuia, Calugarii etc

Citeste mai departe…

de Alex Radescu

Cred ca titlul potrivit era de fapt Fanteziile lui Bogdan Petre. Fantezii culinare, sa fim bine intelesi! Un desert de poveste din meniul unui restaurant tipic bolognez pe care il recomand oricarui turist care ajunge pe aici: La Traviata

Sigur, nu s-a trecut direct la desert. A fost o lupta epuizanta cu pastele preparate in intregime in bucataria restaurantului (alte fantezii si cu pastele alea…). Comesenii au fost pur si simplu ravasiti de maiestria bucatariei bolognese, cu adaos de farmec de la proprietarii care treceau printre mese, recomandau diverse si serveau clientii. Vorbaria inclusa in meniu

Despre savoarea din farfuria cu desert va poate povesti doar Bogdan. El a fost singurul care s-a orientat catre Fantezii, dupa numele acelui tip de desert trecut in meniu: de la vanilie la crema de ciocolata, sirop si alte chestii care faceau uitate pana si celebrele clatite franjurate de la Hanul Berarilor!

Citeste mai departe…