Umblărici.ro

de Adrian Dumitrache

Din nou la mare. Şi pentru că litoralul românesc ne-a dezamăgit în 2007, l-am ales pe cel bulgar. Şi bine am făcut.

Aşa că, marţi, 6 august, plecat-am la ora 08:00 din Bucureştiul aglomerat către Giurgiu. Pe la ora 09:15 am ajuns şi, după un scurt popas la o staţie Petrom, unde am alimentat cu benzină Solenza şi am luat micul dejun, am traversat Podul Prieteniei la vecinii bulgari. Era ora 10:10.
Formalităţile vamale au fost scurte, am plătit vignieta (10 leva) şi iată-ne în oraşul Ruse. După o mică problemă de orientare, ne-am înscris pe drumul care duce către Varna, pe ruta Razgrad-Shumen-Novi Pazar, E 70.

Şoseaua s-a prezentat aproape impecabil, fără probleme tehnice (a se citi gropi sau lucrări de consolidare sau reparaţii anuale) şi, foarte important, neaglomerată.
De asemenea, n-am întâlnit echipaje de poliţie. Doar mascote şi panouri cu inscripţia „RADAR”.
Pe la ora 13:00 şi ceva am intrat în Varna, la căpătul unei autostrăzi cam ciudate. Prima parte a fost excelentă, dar finalul s-a dovedit a fi o porţiune mai „zgomotoasă”. Din cauza compoziţiei bitumului, dominat de pietriş, au fost porţiuni de drum unde am preferat să rulez pe banda de rezervă, mai puţin zgomotoasă. Un alt punct negativ: punctele de legătură între poduri şi drum prezentau denivelări.

În sfârşit, Varna. Am ignorat puţin sfaturile GPS-ului şi, cu ajutorul informaţiilor preluate de pe net, am ajuns la destinaţie: Nisipurile de Aur sau Zlatni Piasaci (Златни Пясъци).
Hotelul l-am găsit repede, la fel şi Solenza locul de parcare (fără taxă).

Grifid Arabella, o locaţie de patru stele, cu trei piscine, dintre care una acoperită, plus două restaurante, cel de dimensiuni mai reduse având specific local, unde, cu programare, puteai să iei o cină bulgărească (ceea ce am făcut într-una din seri). În cinci minute eram în cameră, una spaţioasă, dotată cu două paturi generoase şi o canapea la fel. Aer condiţionat, TV, minibar, baie curată, balcon imens. Totul ok. Puţin obosiţi, luăm un prânz întârziat, după care plecăm spre plajă.
Înainte să intrăm pe plajă, vedem BMW-ul unui român (presupun că a parcat ca în Bucureşti) tractat către locul unde va plăti bani frumoşi ca să şi-l recupereze.

Cum am ajuns la plajă mi-a fost clar că denumirea staţiunii vine de la culoarea nisipului. Fără a fi generoasă, plaja s-a prezentat curată, nepoluată fonic, cu multe umbreluţe şi şezlonguri, care lasă puţin spaţiu celor care vor să se bucure de soare de pe propriile pături.
Din loc în loc, spaţii amenajate pentru masaj, unde fete drăguţe dar şi băieţi bine făcuţi aduc relaxare în rândul celor cu muşchii blazaţi de muncă.

Seara, la restaurant, înainte să mă aşez la masă, sunt trimis în cameră să schimb pantalonii scurţi cu unii lungi. N-am observat afişul care interzice accesul în ţinută de plajă în incinta restaurantului. Oferta all inclusive a restaurantului este bogată şi acoperă aproape toate gusturile culinare, mai ales secţiunea desert. În plus, la bar puteai să comanzi fără să plăteşti numeroase băuturi alcoolice. În cazul Finlandia, mi s-a prezentat lista de preţuri. Luăm cina între numeroşi germani, englezi şi ruşi, plus ceva francezi, italieni, polonezi sau bulgari. Şi, să nu uit, români. Destui şi suspect de civilizaţi.

A doua zi, seara, vizităm la pas staţiunea, una asemănătoare cu Mamaia, dar mai curată şi mai plină de spaţii verzi. Şi, important, lipsesc manelele.

Aproape tot ce ai nevoie comercial pentru un sejur găseşti în supermarketuri (Aldo) şi magazine de suveniruri, haine şi obiecte de plajă, alături de cabinete de tatuaje şi frizuri, studiouri foto pentru poze retro, restaurante şi discoteci. Nu lipsesc casele de schimb valutar, ATM-urile bancare sau magazinele care vând bijuterii de aur sau argint. În opinia mea, bulgarii au înţeles că respectul faţă de clienţi şi calitatea serviciilor sunt condiţii esenţiale pentru un turism civilizat şi profitabil.
Din ce am văzut, personalul restaurantelor este tânăr şi amabil, hotelurile sunt renovate şi dotate cu parcări. În unele cazuri, cum este şi Grifid Arabella, există şi echipe de animatori.

Ziua, la piscină, animatorii implică turiştii în diverse activităţi sportive, iar seara este rândul copiilor să intre pe mâna lor, la minidiscotecă, prilej pentru părinţi să îşi filmeze sau să îşi pozeze odraslele. Vizita unui personaj din lumea desenului animat, cum ar fi Sonic (pentru cunoscători) sau Mickey Mouse, este un alt prilej pentru poze, de data asta contra cost (7 leva), atât pentru cei mici cât şi pentru cei mari. Partea de divertisment a inclus şi spectacole de iluzionism sau prestări din partea unor trupe de muzică care cântau evergreen-uri. Într-una din seri am prins şi un spectacol de dans şi muzică populară specifică zonei Balcanilor (România, Serbia, Grecia, Macedonia şi Bulgaria).

Balcic

Duminică, 10 august 2008, vremea s-a anunţat mai puţin prielnică plajei (a plouat după ora 17:00) şi ne-am decis să vizităm localitatea Balcic, acolo unde Regina Maria, încântată de frumuseţea zonei, a decis să-şi ridice reşedinţa de vară. După un drum de circa 25 kilometri, plătim 10 leva de fiecare, mai puţin Rareş (juniorul meu), şi intrăm pe un fost teritoriu românesc. Construit cu bun-simţ şi încadrându-se armonios în peisaj, castelul (Cuibul Liniştit) se prezintă aşa cum l-a lăsat Regina Maria după ce România a cedat Cadrilaterul în agitatul an 1940.
Grădinile, aleeile, capela sau cascada sunt câteva din reperele care încântă ochiul, fără a mai pune la socoteală diferitele puncte de belvedere spre mare, calmă în ziua vizitei. Pe aleea care duce către castel, clienţii români pot lua masa la restaurantul Ariciu, al cărui slogan este „mâncare ca la mama acasă şi de baut ca la tata la crama ”. Şi după ce te ospătezi, poţi să plăteşti şi cu lei.

După şapte zile, pe 13 august, ne despărţim cu greu de ospitalierul litoral bulgăresc. Plecăm în jurul orei 10.30, facem o sesiune de shopping la Balcic şi pe la ora 13.00 ne înscriem pe ruta Dobrici-Silistra. Traversăm Dunărea cu bacul în jurul orei 16.00 şi sosim în superbul cartier Militari după aproximativ două ore.

Cu siguranţă că vom reveni în Bulgaria şi cu certitudine că vom ignora mult timp oferta românească, care nu o văd să se apropie în următorii zece ani de cea a vecinilor noştri mai grădinari.

Câteva repere financiare ale excursiei:

Pret bilet hotel, 7 nopţi, doi adulţi plus un copil – 854 euro (3.153 lei)
Traversare pod Prietenia – 31 lei
Vignieta Bulgaria, valabilă 7 zile – 10 leva sau cinci euro
Traversare bac Silistra – 25 lei