Umblărici.ro

de Alexandru Radescu

Talpile crestinului calca peste 33 de trepte, lasind in stinga si dreapta saci de ciment, birne, moloz. O venerabila si sfinta movila de pe strada Radu Voda.Bisericuta legendara a Bucurestilor este (din nou) in renovare. Imi pare cel mai mic lacas de cult din Capitala. Peste girla straluceste in zare sticla Camerei de Comert.

In anii ’80, Biserica Bucur a fost salvata de la demolare prin staruinta patriarhului Teoctist si mila Domnului. Ceea ce este Catedrala Sf.Petru pentru locuitorii Romei, este si Biserica Bucur pentru locuitorii Bucurestiului, i-a spus in ’87 Patriarhul primarului Olteanu. Dar ceea n-au reusit bolsevicii atunci era s-o reuseasca indolenta vremurilor noi. Restaurarea a inceput anul trecut.

Legenda spune ca bisericuta de pe movila de linga Dimbovita a fost ridicata de ciobanul Bucur, din lemn. Primele ziduri ii apartin voievodului Mircea cel Batrin, in 1416. Dar nici acest lucru nu este credibil pentru toti istoricii. Au urmat distrugeri, incendii. In sec. XVII a fost rezidita de catre egumenul manastirii Radu Voda, aflata peste drum. Actuala catapeteasma este pictata la inceputul sec. XVIII.

Intre timp, devine paraclis pentru Radu-Voda, cea mai bogata manastire a Bucurestilor. De altfel, desene de epoca surprind cimitirul din spatele bisericii Bucur, zona care mergea pina la intilnirea cu Dimbovita. Mult mai tirziu avea sa se sape drumul actual, trotuarul si soseaua pina la girla.
La inceputul sec. XX, arhitectul Cerchez a inceput lucrari de restaurare, dar si de infrumusetare. Ingerii din piatra de le ferestre sint si astazi la locul lor iar usa sculptata in lemn este acum in restaurare.

Din perioada interbelica dureaza ultima consolidare a bisericutei. In 1938, Biserica Bucur Ciobanul a fost redeschisa si redata cultului iar in anul de gratie 2008, Biserica este in inca in restaurare. S-au cheltuit o multime de bani pentru a se pastra aceasta biserica simbol. Este o smerita bijuterie si donatiile sint binevenite.