Dubrovnik – bagaje pentru Adriatică

de Alex Rădescu

Pentru cei ce îşi propun un concediu în Croaţia, Dubrovnikul poate fi atât un punct de plecare cât şi unul terminus, de-a lungul Adriaticii. Cred că un concediu de trei săptămâni în Croaţia, între Dubrovnik şi Rovinij/Pula poate fi excelenta alegere.

Spun astea din cele aflate de la altii, dar si in urma experientei mele de 3 nopti in Dubrovnik. Nu m-am aventurat cu vreun velier de-a lungul coastei, dar cât stăteam in camera de hotel plus timpul din avion am studiat pliante, harti, am rasfoit trasee oferite de generoasele si foarte bine organizatele birouri de turism din venerabila cetate a Ragusei.

Dar pâna să ating Adriatica la bordul unei masini (nu sunt sofer, nici carnet nu am, dar sunt copilot atent la pietoane :) , am folosit ruta aeriana. Un zbor de doua ore cu un ATR al TAROM-ului. Am gasit la croati un aeroport in plina extindere, care iti poate oferi si internet wireless gratis, dar numai pentru o oră.

Drumul catre orasul Dubrovnik taie costa muntilor care se sprijina in mare. Spectaculoasa priveliste, dar si mai frumoasa la intoarcere pentru ca o portiune de drum este cumva mai sus. Ca mai pe toate drumurile taiate in munte, sirurile de masini si autocare se scurg ca un şarpe si nu trebuie sa te gândesti la depăşiri.

Photobucket

Nu faci mai mult de jumatate de ora de la aeroport la portile Ragusei. Practic, cetatea este flancata de cele doua mari hoteluri de 5 stele: Excelsior si Hilton. Nu sunt hoteluri in cetate, doar imobile dispuse sa primeasca turisti. Nu iti apare niciunde vreo mare firma cu vila, pensiune etc. Doar cate o placuţă, cât jumătate de numar de maşină, pe care e desenat un pat. Vile si pensiuni sunt destule in zona (Dubrovnikul este astazi o regiune). Am vazut preturi de 50-70 de euro pe la pensiunile din apropiere. Apropos de bani: trebuie sa schimbati euro la case de schimb valutar, 7 kuna=1euro. Iar cu acesti 7 kuna poti sa cumperi o pâine zdravănă (gasesti si la 4,5kuna o pâinică) sau o bere locală la cutie de 330 (Ozujsko) sau o sticla de apa minerala la 1L (preturi de supermarket).

Photobucket

Uneşti un inspiră-expiră de aer marin cu un Slavă ţie, Dumnezeule! pentru întîlnirea în care totul are răbdare să te aştepte până şi pe tine, jurnalist/turist din praful dîmboviţean. Soarele e deja la apus şi se adună în taina serii oboseala zilei. Dar cum cetatea e bine luminată, te îmbie s-o străbaţi şi la ore târzii. E viaţă de noapte iar calendarul marchează mai în tot timpul anului evenimente locale sau internaţionale: festivaluri de film, modă, muzică etc. Dar şi pe mare plutesc lumini. Tot felul de ambarcaţiuni, mai mici mai mari. Iar în zori vezi cum s-a apropiat ca un fur aproape, un imens vas de croazieră, un oraş plutitor care va vărsa în cetate sute-mii de turişti.

Photobucket Photobucket

Clopotele bisericilor din cetate vestesc şi zorii, dar şi misiunea lui Dumnezeu pe pământ. Sunt multe biserici între zidurile Ragusei, dar majoritatea şi-au schimbat înfăţişarea după devastatorul cutremur din 1667. De fapt, acesta este momentul când mândra Republică este smerită. Printre ruinele cetăţii care respira Renaştere şi-au găsit atunci sfârşitul vreo 5000 de oameni, între ei şi Rectorul, mai-marele Ragusei. Din păcate a fost reconstruită în stil baroc….
Organizarea era după modelul serenissimei Republici, de sub a cărei influenţa politică a ieşit în a doua jumătate a sec. XIV. Începe un secol de mare rivalitate la Adriatică cu Veneţia, dar şi o întrecere culturală pe valuri renascentiste. În Ragusa mişună artişti italieni căci orgoliul şi vistieria croaţilor sunt imense. În acelaşi timp se întăresc şi zidurile de apărarea căci şi turcii dau năvală. Nu reuşesc să ocupe Ragusa, dar croaţii trebuie să plătească tribut.

Photobucket Photobucket

Urmele franciscanilor, dominicanilor, iezuiţilor abundă şi astăzi. Poţi sa te muţi aici cu o bursă şi să studiezi în linişte istorie, arte, religie. În ciuda cutremurului şi a barocului (o altă formă de cataclism), goticul şi Renaşterea nu au dispărut din cetatea Dubrovnikului. La fel, numeroase rămăşiţe bizantine, de la resturi de bazilici la splendide icoane prezente în diverse muzee şi colecţii.
Apropos de muzeu. Favoritul meu este acela al farmaciei din 1317, fondate de franciscani, una dintre cele mai vechi din Europa. Intrarea costă 3 euro şi am intrat şi pentru a face o comparaţie cu Officina Profumo-Farmaceutica, intemeiata de dominicani la Florenţa.

Photobucket Photobucket Photobucket

Prin misterioase căi, paşii culturali se însoţesc şi de cei…culinari. Terasele şi restaurantele abundă, multe dintre ele fiind ascunse printre străduţe. Supele variază între 3 şi 4 euro, salatele între 3 şi 7 euro, pastele de la 7 la 10 euro, pui si vită între 7 si 15 euro.

Photobucket Photobucket

Recunosc ca unul dintre cele mai interesante subiecte pentru mine a fost acela legat de patronul spiritual al Dubrovnikului. Croatii spun Sveti Vlaho, in latina este Blasius, la francezi e Blaise iar italieni este Biaggio. In sinaxarul nostru ortodox este Sf.Vlasie, episcopul Sevastiei (Armenia), martirizat in sec. IV.
Prin sec. X, Sf.Vlasie i-a avertizat in chip miraculos pe locuitorii din Dubrovnik in legatura cu atac din partea venetienilor. Mare a fost evlavia catre acest sf. martir crestin: statuete ale sale se afla amplasate in diverse locuri din cetate (ca protector), ii este dedicata o biserica, dar in Catedrala ii sunt pastrate, la relicvariu, particele din moaste. Am vrut sa intru si eu in relicvariu (intrarea costa 2 euro), dar un gard de plastic te desparte de diversele obiecte de venerat.
Catedrala este baroca azi, refacuta dupa cutremurul din 1667 cand a fost distrusa cea in stil romanic. Un santier arheologic (dupa cutremurul din 1979) avea sa descopere faptul ca si biserica in stil romanic fusese ridicata peste o basilica bizantina din sec. VII-VIII.
Biserica Sf.Vlasie se afla in piata centrala, acolo unde se gaseste si statuia lui Orlando (Roland, nepotul lui Carol cel Mare), simbol al libertatii. Este opera unui artist milanez si dateaza din 1417. Legenda spune ca Orlando/Roland i-ar fi salvat pe localnici din asediul unui faimos pirat sarazin si o mai veche statuie ar fi existat inaintea celei din sec. XV.

Photobucket
Photobucket Photobucket

Biserica ortodoxa sârbă a apărut între zidurile Dubrovnikului abia în a doua jumătate a sec. XIX. Am mers la Liturghie şi am găsit o comunitatea de vreo 40 de credincioşi, majoritatea oameni trecuţi de 50 de ani. Un preot slujitor, ajutat de un paracliser şi de un alt vârstnic la strană. Biserica nu are pereţii pictaţi, dar din loc în loc găseşti prea-frumoase icoane. Doar zidul de deasupra catapeteasmei are zugrăvită scena cinei cea de taină, în care Iuda e cu spatele. Slujba s-a terminat la 10 fix. Ici si colo mai înţelegeam câte un cuvânt: Gospodin, miluje te, hvala ti, Boze si cred ca am intuit Crezul si Tatal Nostru. Nimeni nu ingenunchea in timpul Liturghiei.
Vizavi de biserica ortodoxa este si un magazin cu icoane bizantine.
De altfel, biserica am gasit-o intamplator, tot scotocind ingustele stradute care se tot intretaie. Recomand parasirea arterelor principale si aventurarea pe stradutele care tot urca spre zidurile care se viziteaza: traseul se intinde pe mai multi km si costa 7 euro.

Photobucket Photobucket

Nu am epuizat principalele obiective cultural-turistice, dar imi propun doar sa starnesc intereseul pentru aceste minunate locuri. Iata alte imagini din cetate:

Photobucket Photobucket

Cum ne aflam in alta perioada de migratii, tot gasim prin marile orase, in zone turistice tot felul de emigranti. La hotel, la restaurant, la magazin de suveniruri, pe strada, in aeroporturi din mari orase europene dai peste indieni, pakistanezi, chinezi, arabi, hispanici, negri etc. Cica ar fi vorba de populatii inlocuitoare
Dubrovnikul inca nu este afectat de…globarizarea asta. Si spun asta gandindu-ma la faptul ca atunci cand mergi intr-o tara straina ti-ai dori sa intri in contact cu bastinasii. Vrei sa le auzi limba, sa interactionezi cu ei, sa-ti vândă ei produsele, istoria si cultura lor. In Dubrovnik ai parte si de asta. Si inca ceva: nu exista chiosc cu kebab!
Si daca stau sa ma gandesc bine, nu am vazut in 4 zile nici un politist pe acolo. Cel putin in uniforma.

Adriatica este plina de insule locuite. Parca si ele se intrec in frumuseti, in momente de istorie si cultura. Voi relata despre doua astfel de insule in texte separate 😉

About alexander

Umblarici.ro este un site de calatorii, turism si plimbari stradale.
This entry was posted in Cu paşaport, La munte şi la mare and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

5 Responses to Dubrovnik – bagaje pentru Adriatică

  1. it-terapia says:

    m-ai convins! plec in Iraq! e prea multa liniste-n Dubrovnik… :)

  2. Pingback: La Dubrovnik, pe urmele Sf.Vlasie » Alex Rădescu Blog

  3. testes de qi says:

    I simplesmente nao digg isso…Eu realmente nao.

  4. Well designed website!

  5. Pingback: Lopud, insula croaţilor fericiţi | umblărici

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *