Umblărici.ro

de Adrian Dumitrache

Din nou pe litoralul bulgăresc. Aceeaşi staţiune – Nisipurile de Aur, acelaşi hotel – Grifid Arabella (patru stele, ultra all inclusive), dar pentru mai mult timp – 10 zile. Motivul? Ne-am simţit bine la bulgari în 2008 şi am decis să repetăm experienţa şi anul ăsta, mergând pe raţionamentul că România este the land, iar Bulgaria este of choice în privinţa serviciilor turistice.

Am plecat la drum pe acelaşi traseu făcut în 2008, respectiv Bucureşti – Giurgiu, cu oprire la benzinăria Petrom, înainte de vamă. După ce am achitat taxa de pod (24 de lei, am primit şi chitanţă, nu ca în 2008), am trecut Podul Prieteniei în jurul orei 9.30 şi ne-am înscris pe traseul Ruse-Razgrad-Varna. Preţul rovinietei la bulgari a rămas nechimbat – 5 euro pentru 7 zile.
Trafic lejer, şosele bune, unu sau două echipaje de poliţie, fără intenţii ostile. Era ora 12.30 când am ajuns la destinaţie, sub răcoarea unei ploi torenţiale.

Ajunşi la hotel, aflăm că check-in se face la ora 14.00. Probabil că aşa a fost şi anul trecut, dar n-am observat pentru că am ajuns pe la ora 13.30. Parcarea hotelului era plină ochi de maşini, circa 70, faţă de 30 în urmă cu un an, cele mai multe cu număr de România. Până la primirea camerei şi eliberarea unui loc în parcare, Solenza mea a stat în apropierea altui hotel, iar eu lângă ea, pentru că omologul bulgar al lui Prigoană veghea la respectarea indicatorului “Oprirea interzisă”.

După ce am luat în primire camera, am mers la plajă pentru o scurtă repriză de soare.
Totul era la fel, cu excepţia numărului de turişti, mai puţini din pricina crizei financiare. În consecinţă, plaja nu era aglomerată, la fel şi magazinele şi terasele. Numărul scăzut de clienţi i-a determinat pe proprietarii teraselor să aplice reduceri substanţiale de tarife. În plus, aproape fiecare restaurant avea o persoană responsabilă cu prezentarea ofertei şi atragerea clienţilor care se perindau prin faţa locaţiei.

Pe 9 iulie, în jurul orei 19.00, am vizitat capul Kaliakra (cap frumos şi primitor în greaca veche), situat la circa 55 de kilometri de Nisipurile de Aur, prin Balcic, Kavarna şi Balgarevo.
Cu excepţia turbinelor eoliene (probabil în jur de 100), zona este frumoasă şi liniştită, drumul perfect, iar în satul Balgarevo merită să stai câteva zile. Taxa de intrare – 3 leva/persoana.
Capul Kaliakra este înconjurat de mai multe legende. Cea mai frumoasă (şi tristă) dintre ele povesteşte despre soarta tragică a 40 de fete din Kalikra. În timpul cuceririi otomane, toţi locuitorii şi apărătorii cetăţii au fost ucişi. În localitate n-au mai rămas decât 40 de fete neocrotite, spune legenda, care şi-au împletit cozile una de cealaltă şi s-au aruncat în mare ca să nu cadă în mâna turcilor şi ca să-şi păstreze cinstea şi credinţa.
La intrarea în Kaliakra se află un monument dedicat lor – Poarta celor 40 de fecioare.

Sâmbătă, 11 iulie, în prima parte a zilei, am reluat băile de soare (vineri a plouat), apoi, în jurul orei 18.00, ne-am îndreptat către Varna.
Primul punct de interes a fost Catedrala, locaş de cult cu hramul Adormirii Maicii Domnului.
Lucrările de construcţie au început la 22 august 1880, în prezenţa prinţului Alexander Battenberg, şi s-au încheiat şase ani mai târziu. Valoarea lucrărilor de construcţie s-a ridicat la 324.524,88 leva, potrivit informaţiilor dintr-un pliant de prezentare (4 leva), pe care l-am cumpărat din biserică. În pliant mai scrie că autorităţile au pus în vânzare 150.000 de bilete de loterie, la un preţ de doi leva/biletul.
Lăcaşul are trei altare, icoane preţioase şi vitralii de valoare, reprezentandu-i pe Sfinţii Chiril, Metodie, Clement şi Anghelarie, realizate în anii ‘60 ai secolului trecut. La clopotniţă ajungi după ce urci cele peste 130 de trepte.
Taxa de pozat – 5 leva, taxa de filmat – 10 leva.

Apoi ne-am plimbat pe o stradă asemănătoare cu Lipscani. Traseul a punctat Teatrul Dramatic (construit în urmă cu aproape 100 de ani) şi alte clădiri vechi, unele dintre ele refăcute, altele … aşteaptă.
Ignoraţi oferta valutiştilor locali (100 euro=200 leva), mai bronzaţi la faţă, şi schimbaţi la casele valutare. Faţă de Nisipurile de Aur, unde cursul era 1,84-1,87 leva pentru 1 euro şi 0,40 leva pentru 1 leu, în Varna am schimbat la 1,95 leva/euro şi 0,43 leva/leu.

Duminică, 12 iulie, am ajuns la Pobittite (Pobiti) Kamani – Pădurea de Piatră, un complex de coloane de stâncă a căror formare a început în urmă cu circa 50 de milioane de ani.
Acolo ajungi după ce parcurgi 18 kilometri pe drumul vechi care leagă Varna de Sofia, paralel cu autostrada. Taxa de intrare – 3 leva.
Dincolo de numeroasele ipoteze (circa 15, conform unui pliant) care încearcă să explice ştiinţific originea coloanelor de piatră, mult mai interesantă mi s-a părut legenda despre acest loc.
Cu mulţi ani în urmă, spune legenda, când valurile mării atingeau aceste locuri şi ţărmul era păzit de titani, exista un sat în care trăia un tânăr. Pentru că Dumnezeu i-a făcut cunoscut numele Lui, el era nemuritor atât timp cât păstra acest secret.
Într-o zi, când se plimba de-a lungul ţărmului, tânărul a văzut o fată incredibil de frumoasă, de care s-a îndrăgostit pe loc. A întrebat în sat cine este fata şi a aflat că urma să devină soţia liderului titanilor. S-a dus la titani şi le-a cerut s-o lase pe fată să o ia de nevastă în schimbul îndeplinirii oricărei dorinţe.
Titanii i-au spus că vor să afle numele lui Dumnezeu. A doua zi, înainte de răsăritul soarelui, tânărul s-a dus la titani şi le-a spus că este gata să le îndeplinească dorinţa. A început să-i aranjeze pe titani de-a lungul ţărmului şi, când a terminat, le-a spus că a scris numele lui Dumnezeu cu ajutorul trupurilor lor.
Pedeapsa divinităţii n-a întârziat. La ivirea primelor raze de soare, trupurile titanilor s-au transformat în coloane de piatră.
Legenda mai spune că, în locul în care tânărul s-a întâlnit cu fata, un izvor a început să curgă, apele acestuia având puteri miraculoase.

La Nessebar (Nessebur in bg.) am ajuns luni, 13 iulie, după ce am parcurs circa 120 de kilometri, distanţa de la Nisipurile de Aur.
Timp de trei ore, Solenza a stat într-una din cele trei (sau chiar mai multe) parcări amenajate în zonă. Tariful pentru o oră – 3 leva, dar am văzut şi la 2 leva.
Aflat din 1983 pe lista UNESCO, Nessebar este situat pe o mică peninsulă (în imediata apropiere a staţiunii Sunny Beach), fiind unul dintre cele mai vechi oraşe din Europa.
Chiar dacă ici-colo apar semne de civilizaţie (termopane ş.a.), oraşul bucură privirea turistului şi merită văzut.

Ruinele antice ale zidurilor fortificate, care datează din secolele III-IV, bisericile din secolele V-VI, X-XI, perioada medievală, precum şi numeroasele case din perioada renaşterii Bulgariei dau oraşului o imagine deosebită.
Mie, unul, imaginea unei case cochete, înconjurată de vegetaţie (copaci, arbuşti, flori), plus „zgomotul” liniştii, m-au făcut să spun că proprietarul acelui imobil se poate considera cel mai bogat om din lume.

Zilele de 14 şi 15 iulie le-am dedicat plajei, soarele fiind mai prietenos cu turiştii.
Joi, 16 iulie, în jurul orei 11.00, am eliberat camera şi am plecat din Nisipurile de Aur.

În drum către Ruse, am ieşit din E70 în dreptul localităţii Tsar Kaloyan şi ne-am îndreptat către valea râului Rusenski Lom pentru a vizita biserica rupestră din apropierea comunei Ivanovo, ocazie care ne-a permis să vedem şi câteva localităţi din zona rurală a Bulgariei.
Cu excepţia drumurilor, mai bune ca la noi, viaţa la ţară în Bulgaria se prezintă la fel ca în România: maşini vechi, case părăsite sau cu geometria schimbată din cauza trecerii timpului, vânzători de pepeni şi legume pe marginea drumului, căruţe, bătrâni care stau de vorbă la umbra unui copac, cârduri de gâşte, biciclişti, lanuri de porum, grâu, floarea-soarelui, linişte …
Taxa de vizitare a bisericii – 4 leva. Pentru pozat şi filmat se percep taxe de către un custode. N-am făcut poze (nu îmi ies prea bine în locuri întunecoase, cu pereţi închişi la culoare), aşa că am preferat să cumpăr un pliant de prezentare a Parcului natural Rusenski Lom – 6 leva, care include şi câteva poze din interiorul lăcaşului de cult.

Săpată în stâncă şi aflată la o înălţime de peste 30 metri, la biserică (obiectiv UNESCO din 1979) se poate ajunge numai urcând pe o potecă, îngrădită de un parapet.
În stâncile din jur au fost săpate mai multe chilii monahale, locuite de pustnici şi sihaştri în perioada secolelor XIII-XVII.
După vizitarea bisericii, poteca ne-a dus către un mic platou care oferă o superbă privelişte asupra unei părţi din canionul creat de râul Rusenski Lom.

În zonă mai sunt şi alte obiective de vizitat, cum ar fi biserica din peştera Basarabov (situată în apropierea localităţii cu acelaşi nume), ruinele cetăţii din Cerven şi biserica rupestră din localitatea Nisovo.

În jurul orei 18.00 am ajuns în Ruse şi am trecut Podul Prieteniei după ce am plătit 5 euro vameşului, fără chitanţă. Oficial, taxa de pod este 6 euro pentru autoturisme.
Una peste alta, sejurul a fost ok, hotelul la fel, iar personalul şi echipa de animatori îşi merită salariul. De remarcat că echipa de animatori a rămas nechimbată faţă de 2008, la fel şi cea mai parte a personalului, plus managerii, aspect care evidenţiază faptul că bulgarii investesc pe termen lung în turism.

În penultima zi a sejurului, clienţii hotelului au avut parte de o surpriză din partea bucătarului-şef şi a ajutoarelor sale, care au încântat ochii şi burţile celor prezenţi cu mai multe aranjamente gastronomice, care au inclus creveţi, scoici, peşti, fel şi fel de salate şi brânzeturi, carne de pui, porc şi vită, fructe, legume …
Pe acest fundal gastronomic, şeful hotelului, un tip care nu avea mai mult de 30 de ani, s-a prezentat şi i-a prezentat pe ceilalţi manageri, plus o parte din personal, apoi a mulţumit turiştilor că au ales hotelul Griffid Arabella şi ne-a invitat să degustăm din preparatele expuse.
După pozele de rigoare, a început „dezmăţul” …