Umblărici.ro

de Victor Partan
* Bucureşti – Siviri (Halkidiki, Grecia) – reportaj de calatorie inscris in concursul Balcanii de pus in rama

Emil Boc întreabă: Vreţi să ajungem în situaţia Greciei?! Noi răspundem: Daaaaa!!!
Îmi pare rău, dar nu pot să nu politizez. Ca să vă convingeţi că în Grecia este de o sută de ori mai bine ca în România, din toate punctele de vedere, trebuie să mergeţi acolo. Nu vă luaţi după toţi papagalii care vă spun contrariul. Eram oricum adeptul unei vacanţe petrecute în străinătate. Faptul că Elena Udrea este ministrul Turismului (printre altele) nu m-a făcut decât să fiu un fanatic al plecării din ţară. Măcar pentru o săptămână. Aşadar, de ce Grecia? Dacă vreţi un răspuns sintetizat, citiţi direct concluziile. Dacă vreţi şi argumentele răspunsului, parcurgeţi tot textul, ceea ce vă şi recomand.

DRUMUL de la Bucureşti la Siviri. Traseul este foarte simplu şi, în mare parte, lipsit de obstacole. Am plecat la 1 dimineaţa din Bucureşti, 4 persoane într-un Opel Corsa pe motorină. La 2.15 eram ieşiţi din ţară, având de traversat o întreagă Bulgarie. Asta nu mai e o problemă ca acum 4-5 ani, când mulţi turişti erau opriţi şi jefuiţi de infractori îmbrăcaţi în haine de poliţist. De asemenea, nici oamenii legii de la Sud de Dunăre nu mai stau la mica ciupeală. Te opresc doar dacă încalci legea. Aşadar, într-un deplin respect al limitelor de viteză, pe traseul Ruse – Sofia – Kulata, am parcurs „ţara vecină şi prietenă”.
Paranteză: Dacă vrei să te înhami la un drum prin Bulgaria, este recomandat să îţi lipeşti de parbriz şi un gps. Indicatoarele sunt puse din trei în trei bifurcaţii (sau, uneori, trifurcaţii ). Puţini bulgari cunosc o limbă de circulaţie internaţională, aşa că, dacă prin absurd dai de cineva pe străzile absolut pustii ale comunelor prin care treci, acel cineva nu te va ajuta cu nimic. Închid paranteza.
În jur de ora 12 am ajuns la graniţa cu Grecia. Vameşii bulgari nu aveau chef de muncă. Nici nu au vrut să se uite pe cărţile de identitate. Ne-au făcut semn să trecem. Nici omologii greci nu au avut ceva cu feţele noastre, aşa că ne-am lansat spre Salonic. Drumul de la graniţă spre cel mai mare oraş-port elen e făcut, în cea mai mare parte, fie pe şosea cu două benzi, fie pe autostradă. În Grecia, nu prea ai cum să te rătăceşti. Indicatoarele sunt din cinci în cinci kilometri. Din aproape în aproape. Mai întâi îţi indică regiunea, iar apoi, o dată ajuns acolo, te direcţionează spre oraşe. Ne-am oprit să alimentăm. Am găsit motorină cu 1.22 euro, în condiţiile în care, în Grecia, cele mai multe benzinării vând litrul de diesel cu 1.29 – 1.35 euro.
Când am ajuns în apropierea Salonicului, am făcut drepta, spre Halkidiki (Chalkidiki), pe un drum de trei benzi. Indicatoarele arătau o limită de 90 km/h, dar pe cea mai lentă bandă se mergea cu 110 km/h. Culmea, poliţia nu avea nimic împotrivă.
Paranteză: Acolo nimeni nu claxonează, nimeni nu dă flash-uri, indiferent ce se întâmplă. Dacă ai nevoie să treci de pe o bandă pe alta, eşti lăsat imediat. Închid paranteza.
Am intrat în regiunea Halkidiki, vestită pentru cele trei peninsule ale sale: Kassandra, Sithonia şi Aghion Oros (Muntele Athos). Siviri, destinaţia noastră, este o staţiune situată pe coasta de vest a Kassandrei. Am ajuns acolo la 14.15.

Hotel Argo: „Bună ziua”, în loc de „kalimera”. Făcuserăm rezervare, pe Internet, la Hotel Argo. L-am găsit graţie unui vânzător de îngheţată, care vorbea o engleză ireproşabilă. Am parcat maşina la intrare şi am mers la recepţie. Acolo, nimeni. După câteva minute, a apărut o femeie, 35-40 de ani. Ne pregăteam să exclamăm un „Kalimera!” (n.n. „Bună ziua”) sănătos, dar ne-a salutat ea prima: „Bună ziua!”. Era Maria. Moldoveancă, din Suceava, stabilită în Kassandria (orăşel situat la 4 km de Siviri) în urmă cu 15 ani. Am primit cheia de la cameră şi ne-am grăbit să ducem bagajele, pentru ca apoi să sprintăm spre plajă.

Hotel Argo, ca mai toate hotelurile din staţiunile greceşti, este un complex de vile care formează un pătrat ce are în centru piscina. Am stat într-un „studio” alcătuit din două încăperi: un living (cu televizor, cucinetă, frigider, cuptor cu microunde, aer condiţionat şi canapea extensibilă) şi un dormitor (cu pat dublu, şifonier masiv şi seif). Baia, nici prea mare, nici prea mică. Terasa, cu vedere la curtea interioară, masă, şi patru scaune. Într-o frază, respectivul studio avea tot ce îţi puteai dori. Cu toate astea, hotelul nu are decât o stea. „Patronul este tânărul acela de la bar. A preluat afacerea de la tatăl său. Mai are o benzinărie la intrarea în Kallithea (orăşel foarte cochet situat la aproximativ 7 kilometri de Siviri) şi o fabrică de ulei de măsline. Activitatea acolo începe în toamnă, după ce se termină sezonul turistic. Nu îi pasă că hotelul are doar o stea, atâta timp cât turiştii sunt foarte mulţumiţi şi revin în fiecare an, aducându-şi tot mai mulţi prieteni”, ne-a spus Maria.

Apă turcoaz, zâmbete şi mâncare din partea casei. Atunci când pleci din ţară pentru vacanţă, te rogi să nu ajungi într-un loc cu mulţi turişti români. Rugăminţile ne-au fost ascultate. În Siviri, până cu două zile înainte de plecare, nu am auzit vreun turist carpato-danubiano-pontic în jurul nostru. În schimb, erau mulţi sârbi, macedoneni şi greci.

Am constatat asta atunci când ne-am îndreptat spre plajă şi am studiat numerele maşinilor parcate pe marginea cu flori şi palmieri a drumului. Dar gata cu prostiile! Am ajuns pe malul mării Egee. Apa în care ne-am scăldat cinci zile a fost, este şi va fi limpede precum cea a izvoarelor de munte. Ca cristalul, cum se spune. Indiferent cât de mult te depărtezi de mal, vezi clar orice detaliu de pe fundul mării. În combinaţie cu lumina soarelui, apa capătă o culoare turcoaz, aflată în contradicţie totală cu griul Mării Negre. Din punctul meu de vedere, acesta este plusul absolut al Greciei (şi nu numai) în comparaţie cu litoralul românesc. Seria de plusuri continuă cu serviciile. Pe când aici, în România, majoritatea comercianţilor şi ospătarilor se uită la tine cu scârbă (de parcă ţi-ar face cel mai mare serviciu posibil şi nu ar trăi pentru că te duci tu să cumperi din magazin sau să mănânci la restaurant), acolo toată lumea este cu zâmbetul pe buze. Te face să te simţi important, în postura ta de client. Atitudinea prietenoasă este completată de mici atenţii, cum a fost cea din prima zi, când, după ce am cerut nota de plată, ni s-a adus un platou mare cu îngheţată şi prăjituri. Din partea casei.

Preţuri comparabile cu cele din România. Aşa cum am spus, mai toate camerele de hotel/ vilă din Grecia sunt dotate cu cucinetă (la Hotel Argo aveam şi pahare, căni, farfurii, cuţite, furculiţe, etc.). În aceste condiţii, poţi să nici nu dai pe la restaurant, unde, ce e drept, preţurile sunt ceva mai mari decât aici. Îţi poţi găti chiar în cameră, după ce cumperi alimente din supermarket. Este important de precizat că, acolo, pentru alimente se percepe un TVA de 10 la sută, astfel că unele produse sunt mai ieftine decât în România. Cele care nu sunt mai ieftine sunt la acelaşi preţ sau cu puţine mii de lei vechi mai scumpe. Pentru băutură, ţigări şi alte produse considerate nocive, TVA-ul este în jur de 20 %. Aşadar, la greci se poate să se aplice diferenţiat această taxă. La noi, incompetenţii patentaţi din Guvern nu sunt în stare să gândească o asemenea strategie. Ne-am făcut cumpărăturile (răcoritoare, bere, dulciuri, mezeluri pentru sandvişul de seară) într-un hypermarker Liedl aflat la intrarea în Kallithea, unde am fost surprinşi de rapiditatea celor de la casă. Nu apucai să pui produsele în coş la viteza cu care treceau prin faţa aparatului de citit preţul. Evident, acolo nu ţi se spune niciodată că nu au să îţi dea rest. Primeşti toţi bani, până la ultimul cent, indiferent de mărimea bancnotei cu care plăteşti.
Paranteză. Am fost până acum prin vreo 5 ţări, dar numai în România am auzit formula: „Nu aveţi mărunt? Nu am să vă dau rest!”. Închid paranteza.

De la Muntele Athos la Muntele Olimp. Siviri este, totuşi, o staţiune mică. În afară de plajă şi mers din terasă în terasă nu prea ai ce face. Aşa că ne-am urcat în maşină şi ne-am mai plimbat vreo 600 de kilometri.
Primul drum a fost până pe aripa estică a braţului Sithonia, în staţiunea Sarti, de unde am admirat, de la mare distanţă, Muntele Athos. A fost un drum nu foarte lung (aproximatvi 260 de kilometri dus-întors), dar obositor, întrucât Sithonia este un braţ preponderent muntos, iar traseul este format din serpentine cu grad sporit de dificultate.
Al doilea drum a avut drept obiectiv contemplarea Olimpului. Am făcut aproximativ 170 de kilometri din Siviri până la Paralia Katerini, important centru comercial, de unde se vede clar leagănul Zeilor, veşnic ascuns între nori. Paralia Katerini este o destinaţie predilectă a românilor, aşa că pe străzi şi în magazine se vorbeşte numai în română. Atenţionările şi meniurile din restaurante sunt şi în română. De asemenea, fiecare terasă are un angajat vorbitor de română. În Paralia Katerini, preţurile sunt mai mici decât în alte părţi. Şi la mâncare, şi la surveniruri. Acest centru este vestit pentru magazinele în care se vând haine de blană şi haine de piele, la preţ de producător.

Calamari, vinete, tzatziki, gyros. Grecia are şase mii de insule şi câteva sute de staţiuni continentale la malul mărilor Egee, Ionică şi Mediterană. Este lesne de înţeles de ce multe din mâncărurile tradiţionale au legătură cu fructele de mare. Calamarii prăjiţi sunt delicioşi. Dintre legume, vinetele sunt gătite în cele mai multe combinaţii şi se servesc, invariabil, cu salata tzatzki (iaurt cu usturoi, castravete şi mărar). Au şi grecii şaorma lor. Se numeşte gyros şi costă între 2 şi 2.5 euro la lipie (Vorba vine lipie. Este un fel de o scovergă pufoasă). Gyrosul la farfurie costă 6 – 6.5 euro (carne de pui/porc, tzatziki, cartofi prăjiţi, roşii). Băutura tradiţională este ouzo, dar şi tzipouro.

Concluzii. Deci, de ce Grecia? Să o luăm punctual:
- apa turcoaz a mării, nisipul fin, peisajele de basm cu palmieri şi flori multicolore, riscul minim de ploi
- preţurile la cazare, mai mici decât în România pentru condiţii similare
- hotelierii, comercianţii şi ospătarii te fac se te simţi cu adevărat important prin atitudinea condescendentă
- civilizaţie pe străzi şi în trafic. Lumea este cu zâmbetul pe buze, nu dă flashuri, nu claxonează. De oriune până oriunde ajungi pe austrostadă sau pe şosele cu 2-3 benzi
- preţurile la alimente, în hypermarketuri, sunt uneori mai mici decât în România, graţie TVA-ului de 10 % (în Grecia, TVA-ul este diferenţiat, fiind mai mare pentru produsele care nu sunt indispensabile)

Cât a costat (perioada 15.06 – 21.06):
Carburant: 100 de euro (total)
Taxă de pod: 12 euro (dus-întors)
Vignetă Bulgaria: 5 euro (o săptămână)
Cazare: 150 euro/ 6 nopţi/ mic dejun inclus/ persoană
Mâncarea acolo: 80 de euro/ persoană
Total rotunjit: 260 euro/ persoană