Umblărici.ro

de Alex Radescu

Ziua a inceput cu ploaie mocaneasca, detaliu meteorologic care a adaugat o stare morocanoasa la confuzia provocata de rezultatul semi-finalei de ieri seara: Olanda-Uruguay 3-2. Adica e posibil ca Robben, Stekelenburg, Sneijder, Bronkhorst sa obtina ceea ce nu au reusit Cruijf&Neskens sau Van Basten, Rijkaard, Bergkamp..E absurd, ilogic…Nu pot accepta!
In fine…Adevarul e ca mi-am revenit repede din buimaceala pentru ca ploaia mocaneasca s-a transformat repede in ploaie torentiala, nimic nu se mai vedea la 50 de metri in fata iar in departare….ei bine, departarea era toata o ceata amestecata cu nori negri! Nu ar fi mai intelept sa ne intoarcem din drum, mai ales ca Luncoiu-Chiscau inseamna fix 107km?
Dar am mers inainte, nadajduind in ajutor de la Maica Domnului. Cineva de Sus ne-a auzit cu siguranta, dar si de ajutor ar fi sa auda cineva de pe pamant injuraturile pentru starea jalnica a drumului, in special prin padurea (minunata, de altfel) care acopera Grosi-Cristioru si drumul Sudrigiu-Chiscau.

Oricum, cu ploaie si gropi cu tot, am parcurs cei 107km (cu interminabile curbe) in 2 ore si 15min, ajungand cu bine la Pestera Ursilor. Desi maica-mea imi tot spune (la telefon) ca am mai fost acolo cand aveam 3-4 ani, ma uit la peisaj si nu-mi amintesc nimic
Poate fi si de la emotii, poate fi si de la temperatura: sub 10 grade + vant si ploaie. Cum apreciez eu ca erau sub 10 grade? Pai in Pestera Ursilor temperatura e constant 10 grade, dupa cum ne spune ghidul, iar afara era mai rece. Dar era respirabil, admirabil, de trait!

Intrarea in Pestera costa 15 lei, este bine amenajat (si afara si inauntru), dar trebuie sa se adune un grup de vreo 50 persoane pentru ghidaj. Din fericire, noi am fost cei cu care s-a completat grupul si am purces la ora de speologie
Turul incepe chiar cu zona care marcheaza istoria de popularizare: descoperită în 1975, cu ocazia unei dinamitări executate la cariera de marmură. Primul care a intrat in Pestera a fost minerul Traian Curta, printr-un put care se vede si azi.
Prezent care ofera acces publicului la o galerie de aprox.500m, o alta galerie de peste 500m fiind rezervată cercetătorilor.

Stalactite, stalagmite, coloane, cimitire ale ursilor de pestera, sali spectaculoase cu minunatii ale naturii pe care orice priveliste oferita de vreun material video sau album fotografic nu o poate reproduce decat la scara infima…Cat de bogati ar trebui sa ne simtim cu minunatiile astea! Probabil ca daca as locui in Bihor, as merge la Pestera periodic. Ba mai mult, m-as pune si cu burta pe carte ca sa aflu mai multe despre cuferele pesterilor.
Revenind la Mos Spelaeus, tot lectii in aer liber, de fata cu resturile vizitatorului fidel al acestor caverne, cu mai bine de 12.000 de ani in urma.

Nu te grabesti sa iesi din Pestera Ursilor, ba mai mult, faci legamant sa te intorci cu prima ocazie. Chiar daca locuiesti in cealalta parte a tarii!

In lumea de afara ne primeste cu bratele deschise vara ardeleneasca. Ne aducem aminte si de distanta pana in Luncoiu si de drumul cu cratere, cinste gospodarilor edili din Bihor, Arad, Hunedoara precum si ministrilor de sub-drumuri si poduri…

Pentru maine avem pregatit un alt traseu, destul de lung si, sper, ferit de ploaie. Cu mila Domnului!

Trasee din zilele anterioare:

* Salutari din Luncoiu

* Expediție daco-romană la Orăștie si Geoagiu Băi cu finalizare la Țebea