Umblărici.ro

de Alex Radescu

A IV-a etapa a expeditiei de vara prin Romania a insemnat si despartirea de Hunedoara. Am plecat din Luncoiu pe la 9 jumate dimineata si in jur de 6 seara eram intr-un sat din nordul judetului Mures, aproape de judetul Bistrita Nasaud. Aproximativ 250 km, daca mi-am notat eu bine in carnetul de calatorie.
Evident, a fost un drum cu popasuri si devieri, fara probleme. Slava Domnului. (Tocmai ma pregateam sa vorbesc despre norii care ne-au dat pace atunci pe drum cand ridic privirea din ecranul laptopului si vad, din camaruta gazdei de pe Valea Prahovei, ce ploaie de toamna toarna pe afara…)

Revenind, am lasat in urma dealurile Hunedoarei, cu aburii diminetii. Iarba grasa m-a udat pana la glezne…Ma tot uit la casa parasita care se invecineaza cu cei care ne-au gazduit. Suntem invitati sa o cumparam, cu teren cu tot…De-as avea…In orice caz, ne-au rugat sa o fotografiem si sa postam anuntul pe net. Ceea ce voi si face dupa ce ajung in Bucuresti.
Gazdele deschid cu greu poarta, nu inainte de a ne fi indesat de-ale gurii prin masina. De la slanina la rosii si paine.

Gonim pe traseul Deva-Orastie si mai facem scurte opriri la Tărtăria, Lancrăm, Mirăslau. Manuscrisele cu ștersături si privirea hipnotica a lui Blaga ma petrec pe drum. Sa nu uit: prin zona asta a repornit si GPS-ul. Parerea mea ca problema a fost la alimentare, dar asta o vor stabili-o altii

Nu puteam sa traversez Alba fara sa deviez pana la Sf.Manastire Râmet, vreo 20km stanga din Teiuș. Fortareata ortodoxa din munti, martor martir al civilizatiei cu tunuri a habsburgilor. Voi reveni cu detalii…

alt="Photobucket" />

Gratie educatorilor criminali bolsevici, Aiudul are un trist si sumbru renume. Totusi, odata intrat in oras te intampina vechea cetate medievala. Din pacate, in interior toate inscriptiile si placutele sunt in limba maghiara. Frumoasa si inteleapta intampinare a turistilor! Pe zidurile exterioare, in diverse puncte ale cetatii, sunt si explicatii in limba romana. Dar ca si in alte (foarte multe) cazuri nevoia de consolidare si restaurare bate spre urgenta.

Ceasurile fiind inaintate, nu am putut ramane nici macar la o cafea in Aiud. Mai aveam destul pana in Targu-Mures iar din oras inca 30 de kilometri pana la un Sanmartinu care ne astepta cu portile deschise

Doamne-ajuta!