Umblărici.ro

de Alex Radescu

N-am reusit sa tin timpul in loc asa ca se facea vremea sa ne apropiem de Bucuresti. Tot ceea ce am reusit a fost sa intocmesc un traseu cu cat mai multe popasuri. In mod firesc, prima oprire (nostalgica si tematica) a fost… Sighisoara!

Nu stiu ce inseamna Litoralul de 1 Mai si nici Vama. Nu m-a intresat niciodata, ba mai mult imi starnesc si acum repulsie. Poate nu intamplator e o diferenta asa mica intre vama si voma. Sa te duci la mare ca sa te simti liber, mi se pare o tampenie si gargara. In fine.

Intre 2000-2005, am fost la Sighisoara de 4 ori, Festivalul Medieval fiind de fiecare data prilejul. Mi-am dorit sa ajung si in afara Festivalului si am facut-o anul asta. Ce-i drept, pe fuga. POate revin la toamna sau macar cu prima zapada

Ce am cautat eu in 2000 la Sighisoara? Vazusem la televizor imagini de la Festivalul din 1999 si nu credeam ca e vorba de Romania. Nu ma atragea buluceala cu 40-50.000 de vizitatori pentru cele 3 zile de Festival, cat orasul-cetate. Sigur, farmecul singurei cetati locuite din Sud-Estul Europei era amplificat de zgomotul si culorile Festivalului. Cu bune si cu rele.

Iata ca ma intorc in Sighisoara dupa 5 ani, dar tot misuna turistii pe stradute. Ma leaga amintiri de Turnul cu Ceas sau de bastioane, de Piata Cetatii sau de iarba din preajma fostei Manastiri Dominicane, revad si am in urechi tot felul de zgomote, rasete, totul personalizat in multimea policroma a pasilor care urcau sau coborau stradutele Sighisoarei.

Ce sentiment ciudat: sa te uiti la ruine sau turnuri intarite si sa te agati de goana imaginatiei ca de ultimul vagon al unui tren in miscare!

Documentele zic ca spre sfarsitul sec. XIV, dezvoltarea Sighisoarei era comparabila cu cea a burgurilor germanice! Existau 19 bresle iar din cele 14 turnuri de aparare, azi mai sunt 9. Niciodata nu am reusit sa strabat fiecare cotlon. De altfel, cele mai bune momente de plimbare cu notite (in timpul Festivalului) erau primele ore ale diminetii. Cei care au trecut pe acolo stiu la ce ma refer

Ce chestie: m-am asezat la calculator cu intentia de a insera mai multe detalii culturale si istorice si nu mai reusesc sa ma adun de pe stradutele cu case de nobili, patricieni, mestesugari…Ca de fiecare data, calc mai intai pragul Casei Vlad Dracul (Casa Paulinus). Viitorul domn muntean a locuit aici in perioada 1431-1436 si se presupune ca tot aici s-ar fi nascut Vlad Tepes. Membru al Ordinului Dragonului, infiintat de Regele Sigismund de Luxemburg, Vlad Dracul (fiul lui Mircea cel Batran) avea depline puteri militare si dreptul de a bate moneda.
Pe vremuri, la parter era o hruba cu bolti joase si beam prima bere. Acum e mult mai civilizat, cu suveniruri si alte rahatisuri
De data asta, m-am asezat la o terasa din Piata Cetatii si in timp ce studiam cu atentie un Veldensteiner nefiltrat, Dorele si tovarasii au dezlegat pickhammerul

Pe masura ce tot citesc diverse despre istoria Cetatii Sighisoarei, se reaprinde dorinta de a mai da o fuga. Dar parca as vrea sa ajung intr-un moment in care renovarea si restaurarea sa fi avut efecte de Adobe Photoshop

N-am mai apucat sa urc cele 175 de trepte ale Scarii acoperite (Scara Scolarilor), n-am mai ajuns in Deal (altitudine aprox 500m). Tin minte intr-un an slalomul printre sacii de dormit care ocupau acest tunel de lemn , inventie a primarului Johann Both (1654). Ca te ocupi de bresle si rolul lor medieval, de sistemul de fortificatii, de gotic si de reformati, Cetatea Sighisoarei este un curs in aer liber si nesfarsit subiect pentru licente, teze de doctorat, ghiduri turistice. Idealizand, ar trebui sa ne educe, sa ne lumineze si sa ne faca responsabili fata de comunitate oriunde am fi (in sensul medieval termenului).

Apropos de educatie. Constat cu tristete ca expresia Evul Mediu intunecat nu a disparut din vocabular. Fara indoiala este una dintre cele mai stupide afirmatii. De altfel, demna de cultura (sic!) unui ateu

Concediu iulie 2010:

* Din Hunedoara in Mureș via Tărtăria-Râmet-Aiud

* Sa dai din gropi in Pestera Ursilor

* Salutari din Luncoiu

* Expediție daco-romană la Orăștie si Geoagiu Băi cu finalizare la Țebea