Umblărici.ro

de Adrian Dumitrache

Iniţial am zis că, după ce vom petrece opt nopţi la Nessebar (Bulgaria), ar trebui să fim patrioţi şi să facem un sejur şi pe plaiurile mioritice, singura opţiune luată în calcul fiind staţiunea Sovata, mai precis Danubius Health Spa Resort (fostul Hotel Sovata).
Ne-am gândit că aerul curat de munte şi vizitele la salina Praid îl vor ajuta pe cel mic să treacă mai uşor peste răcelile iernii care va veni, dar suma avansată prin factura proforma trimisă de reprezentanţii hotelului (2.730 lei, doi adulţi, un copil, cazare – şase nopţi, demipensiune) ne-a pus în situaţia să căutăm şi alte variante/preţuri.
Astfel, am ajuns tot în Bulgaria, la Bansko, un fel de Poiana Braşov, dar la altă dimensiune.

Prin www.booking.com am rezervat un apartament în hotelul Martin, o locaţie de trei stele, renovată în 2006, la un tarif de 216 euro, corespunzător intervalului 13-19 iulie (şase nopţi), cu mic dejun inclus pentru două persoane.

Pe 13 iulie am pornit la drum pe ruta Bucureşti-Giurgiu-Ruse-Pleven-Lukovit-Sofia (centură)-Ihtiman-Kostenec-Belovo-Jakoruda-Kraiste-Banja-Bansko, adică varianta „Quickest” pe Via Michelin.
Per total, circa 570 km, parcurşi în intervalul 07.00-16.00, cu opriri la Giurgiu (benzinăria Petrom), Pleven, Zlatna Panega şi două benzinării situate înainte de Ihtiman.
Drumul este ok, mai ales că vreo 120 km îi parcurgi pe cele două autostrăzi (A2 şi A1), cu excepţia unei porţiuni de circa 25 km în zona localităţilor Jakoruda şi Kraiste, unde, din loc în loc, gropile pun la grea încercare nervii şoferilor şi rezistenţa planetarelor la viteze ridicate, aşa cum mi s-a întâmplat.

În sfârşit, am ajuns şi am fost cazaţi imediat. Camera arăta la fel ca în poze – grup sanitar cu duş, dormitor, cameră de zi (ambele dotate cu TV), mic frigider, balcon generos, cu vedere spre vârfurile Todorin – 2.746 metri şi Vihren – 2.914 metri.
Amabilă, recepţionera ne-a pus în posesia a două pliante cu informaţii despre regiune şi oraşul Bansko şi ne-a făcut, într-o engleză corectă, o prezentare a punctelor de interes pentru turişti.

A doua zi am urcat cu Solenza la cabana Vihren (1.950 metri), pe un drum bine asfaltat şi marcat. Soarele strălucea, cerul era aproape senin, linişte … deci condiţii ideale pentru o repriză de plajă şi o scurtă excursie în zonă.
La întoarcere, luăm prânzul la o terasă din apropierea cabanei Bunderitsa, situată pe acelaşi drum. Cu 16 leva (aprox. 35 lei), meniul a inclus o ciorbă de fasole, două porţii de cartofi prăjiţi, o porţie generoasă de piept de pui, bere, limonadă şi salată.

Pe 15 iulie, la recomandarea recepţionerei, am ajuns în Dobrinishte, o localitate situată la circa 7 km de Bansko, unde se află Alpha Spa&Pool , un compex dotat cu bar, restaurant şi două piscine cu apă termală.
Cu 15 leva (doi adulţi şi un copil) poţi să stai toată ziua la piscină şi să priveşti, de pe şezlong, la adăpostul unei umbreluţe, spre crestele munţilor care încă mai păstrau urmele iernii trecute.
După ora 17.00, preţul biletului de intrare pentru adulţi scădea la jumătate, excepţie făcând zilele de sâmbătă şi duminică.
Spre seară, am revenit în zona cabanei Vihren pentru a admira un pin ale cărui rădăcini s-au fixat pe coasta muntelui în urmă cu 1.300 de ani … Un copac ieşit din comun, care, la cum arată, va înfrunta şi următorii 1.300 de ani …

Vineri, 16 iulie, am vizitat mânăstirea Rila, cel mai cunoscut lăcaş ortodox din Bulgaria, situat la circa 100 km de Bansko, în valea râului Rilska, la o altitudine de circa 1.150 metri.
Fără să intru în detalii, zona este mirifică, iar arhitectura complexului monahal, întemeiat în secolul X de către sfântul Ioan de Rila, şi picturile din interiorul şi exteriorul mânăstirii sunt superbe.

Pe 17 iulie, dis-de-dimineaţă, am pornit la drum, singur, spre vârful Vihren, al doilea ca înălţime din Bulgaria. La ora 06.20, am lăsat Solenza la cabana Vihren şi am atins cei 2.914 metri în jurul orei 08.45. Traseul nu este dificil, necesită o bună condiţie fizică şi îi răsplăteşte pe cei care îl parcurg cu privelişti de neuitat.
În jurul orei 09.15, după pozele de rigoare, am pornit spre cabana Vihren şi la ora 11 îi relatam recepţionerei de la Martin pe unde am fost plecat.

Restul zilei l-am petrecut în oraş, vizitând casa memorială a lui Neofit Rilski (1793-1881), unul dintre cei mai importanţi oameni de cultură ai ţării vecine (a scris prima gramatică a limbii bulgare), biserica „Sfânta Treime” şi clopotniţa cu ceas, precum şi mai multe case construite în urmă cu mai mult de o sută de ani.
Prânzul l-am luat la o mehană (tavernă) din centrul oraşului (27 de leva consumaţia) şi, după o scurtă repriză de somn, am încheiat ziua la Alpha Spa&Pool.

În penultima zi, Solenza ne-a urcat, pe un drum asfaltat şi fără gropi, la cabana Gotse Delcev (1.412 metri), situată la 11 km de Dobrinishte. De acolo am luat telescaunul (25 leva, trei persoane, dus-întors) până la cabana Bezbog – 2.240 metri. Durata călătoriei – circa 25 de minute.
Timp de două ore ne-am plimbat prin zonă şi am admirat lacurile şi vârfurile de peste 2.600 de metri care aşteaptă să fie escaladate, totul sub un cer senin şi un soare numai bun de plajă.
Ne luăm rămas bun de la Munţii Pirin în jurul orei 14.00 şi, înainte să revenim la hotel, ne oprim la o păstrăvărie situată înainte de Dobrinishte, unde am luat prânzul.
Cu 27 leva, am luat câte un păstrăv la 400 grame, făcut la grătar, câte o porţie de cartofi şi o salată. După-amiază, am vizitat pentru ultima orară Alpha Spa&Pool.

Revenirea în România am făcut-o pe traseul Bansko-Simitli-Blagoevgrad-Sofia (centură)-Lukovit-Pleven-Ruse-Giurgiu-Bucureşti. Lungime – circa 570 km, durată – 9 ore, de la 10.30 la 19.30.
Ce-ar mai fi de spus? În primul rând, a fost unul dintre cele mai frumoase concedii din ultimii ani. Plajă, excursii, odihnă, linişte, servicii aproape perfecte, mâncare la preţuri decente şi bună …
Doi, bulgarii ne dau clasă la turism, fără doar şi poate. Spre exemplu, pe www.booking.com poţi să faci rezervări la 31 de hoteluri din Poiana Braşov sau apropiere, în timp ce pentru Bansko sunt disponibile 94.
Trei, dacă Bansko ar fi fost cu 200 km mai aproape de Bucureşti, valea Prahovei ar fi avut mari probleme. Nu ştiu câţi kilometri de pârtie şi câte instalaţii de transport sunt în Sinaia, Azuga, Predeal sau Poiana Braşov, dar nu cred că poate să depăşească Bansko la acest capitol, care dispune de peste 60 km de pârtie şi mai mult de 10 instalaţii de transport.
În Bansko, telescaunul te urcă până la aproape 2.600 metri altitudine, în timp ce vârful cel mai înalt din România se opreşte la 2.544 metri, iar să ajungi acolo iarna şi să te dai pe schiuri înseamnă sport foarte extrem.
Patru, bulgarii nu practică cultul grătarului. N-am văzut decât de două ori fum de grătar în marginea pădurii. În rest, sunt mai civilizaţi ca noi, nu ascultă manele şi nu aruncă PET-uri şi alte deşeuri aiurea în pădure, de-a lungul traseelor sau pe marginea drumurilor.
Cinci şi concluzie: fiecare dintre noi pleacă în concediu două-trei săptămâni pe an şi fiecare vrea să se simtă bine pe banii lui. În opinia mea, Bulgaria este o soluţie pentru cei care nu vor să audă manele în fiecare cârciumă, să stea la cozi la telescaun/telecabină, să parcurgă fiecare 100 km spre destinaţie în aproape două ore şi să se întoarcă acasă, fie de la mare, fie de la munte, plin de nervi din cauza aglomeraţiei.

Bonus: Autostrada A2 care face legătura între Sofia şi Pleven trece prin patru tuneluri (unul are aproape 1,5 Km) şi numeroase viaducte. La noi, autostrada Comarnic-Braşov a rămas la stadiul de proiect.
Închei cu „Have a nice trip”, aşa cum scria pe o tabelă electronică la intrarea într-un tunel de pe autostrada A2 a Bulgariei. La ei este certitudine, la noi … după cum ţi-e norocul. Ei şi l-au făcut, noi încă îl căutăm.