Umblărici.ro

de Alex Radescu

Unde fugim, in week-end, din Bucuresti? este o intrebare pe care si eu am mostenit-o odata cu buletinul de Bucuresti. O fi o ramasita istorica din vremuri tulburi medievale. Oricum, până să mă confrunt personal cu aceasta traditie a locurilor din jurul Dambovitei, o traisem aievea prin intermediul literaturii. Multe se pot povesti pe marginea acestui subiect, dar unul dintre detaliile haioase este ca se intampla azi sa acoperi distanta Bucuresti-Sinaia intr-un interval de timp similar celui din perioada interbelica

Din fericire sunt oaze mai apropiate de orasul marelui consum. Iar Mogosoaia brancoveneasca este una dintre ele. Este o oaza prin destinul ei de fortareata culturala, dar si in contextul imbuibarii de dupa ’90. De n-ar fi lacul, probabil ca viloaiele s-ar fi sprijinit de portile Palatului Brancovenesc iar padurea din preajma ar fi fost epurata ideologic. Caci, nu-i asa, niste copaci razleti sau organizati geometric nu pot fi sub nicio forma in concordanta cu drepturile democratice ale celor ce poseda capital.

In functie de zona din Capitala in care locuiesti, distanta pana la Mogosoaia poate fi acoperita si in 20 de minute, dar si in 40 de minute: in fond, sunt doar 15km. Poti sa-ti lasi masina pe stradutele care se intalnesc la poarta domeniului (recent revendicat de niste mostenitori Bibesti). Dar ce treaba are Bibescu cu Brancovenii, asta e o poveste tare imbarligata si tine de arbore genealogic, de inrudiri, casatorii, cadouri etc. De altfel, un ghid achizitionat de la Palatul Mogosoaia m-a lamurit si pe mine, dar mai bine sa o luam cu inceputul (…care costa doar 5 lei!)

Palatul a fost inaltat in septembrie 1702 de catre Sf. Voievod Constantin Brancoveanu pentru al doilea fiu al sau, Sf. Stefan (martirizat impreuna cu tatal sau, in 1714, la Istanbul). Paraclisul domnesc, biserica (cu hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe) aflata in afara curtii de onoare, a fost zidit de Constantin Brancoveanu in 1688, la putin timp inainte de a fi numit domn.

Daca sunteti familiarizati cat de cat cu stilul brancovenesc civil sau ati ajuns la Sf. Manastire Hurezi proiectata initial ca necropola brancoveneasca s-ar putea sa fiti dezamagiti de bisericuta de pe domeniul Mogosoaiei (desi poate parea ciudat, iata ca se pastreaza numele unui proprietar de dinainte de achizitiile treptate ale Brancoveanului). Un lucru bun, legat de viata bisericutei, este acela ca nu a fost transformata in muzeu. Cand am trecut eu pe acolo, acum doua saptamani, naosul si altarul erau ocupate de schele. In pronaos, in partea dreapta, se afla inmormantat printul George V. Bibescu, cel care a facut cadou Palatul Mogosoaia sotiei sale, Marta Bibescu: pentru a o smulge din patul unui amant francez. Si-o fi recuperat el sotia, pentru o vreme, dar castigul adevarat a fost acela al restaurarii Palatului.
Vizitand Mogosoaia afli multe detalii din istoria locurilor, a personajelor precum Bibeasca si ajunge sa ti se para ca… fireasca, naturala, stransa prietenie dintre Marta Bibescu si regina Maria. Iar peretii in alb ai incaperilor Palatului mi-au adus aminte si de castelul de la Balcic…

Cat de mult inseamna stilul brancovenesc in cultura romana (civila sau religioasa), explica detaliat numerosi oameni de arta. Mi se pare mai mult decat edificator si faptul ca aproape doua secole mai tarziu, arta brancoveneasca ajunge sa inspire masiv Stilul National Romanesc in arhitectura.

Dupa gusturi de… colectionar greblar de arta, camerele si saloanele Palatului Mogosoaia au fost mobilate si utilate pentru diverse meridiane: sala turco-persana, sala ortodoxa, sala fanariota, sala franceza, sala italiana, sala scoartelor, sala transilvana…Imi amintesc de astfel impartiri si la Peles sau la Vila Enescu din cartierul sinaian Cumpatu. De mentionat ca exista si mobilier (tron, strana, jilt) adus de la ctitoria brancoveneasca de la Potlogi.

Caldura are efect de presa viticola si din Palat fug direct in cuhnie. Fosta bucatarie surprinde si prin forme, dar si prin…inteligenta constructiei. Racoarea e din partea casei. Din pacate, interiorul e stricat cu ceva expozitie de arta prea moderna: oribil!

Daca simti ca incepe sa te doara capul de la atatea informatii culturale (si se cunosc cazuri), te poti aseza la una din mesele Centrului de conferinte si rezidente (fost vila d’Elchingen), sec. XVII, refaceri 1927 – 1936: in interior are si restaurant plus camere de cazare. Alaturi sunt fostele sere, acum niste incaperi in care am vazut operele de arta cu pensula ale unor copii. Un fel de tabara de creatie in sera…

Cu siguranta ca toamna cu bruma dimineata sau primavara timpurie sunt gazde mult mai primitoare decat mutanta vara. Are si iarna farmecul ei, dar probabil ca straturile de zapada ar mai camufla din minunatiile Mogosoaiei. Dar dincolo de anotimpurile ciclice este duhul sfintilor martiri brancoveni. Insist pe acest detaliu de sinaxar pentru ca, din pacate, nici ghidul care se vinde la Palatul Mogosoaia, nici site-ul oficial nu ii pomeneste pe Brancoveni ca sfinti martiri.