Umblărici.ro

de Alexandru Radescu

Daca mi-as permite, as fugi din Bucuresti de vineri dimineata. Ba chiar de joi seara si m-as intoarce luni dimineata
Visez si merg mai departe… Week-end-ul trecut am parasit Capitala in miezul zilei (sambata), cand aerul inspirat ardea ca la gura furnalului. Am decis sa mergem pe Valea Teleajenului, sa urcam pana in Brasov si la lasarea serii sa ne odihnim la prieteni din Sinaia. Zis si facut, cu Dumnezeu inainte spre racoare, spre munti!

Am traversat Ploiestiul cu strazi ca dupa bombardamente americane, virand spre Valenii de Munte. Usor, usor, peisajul se schimba, casele capata alta infatisare, relieful se modeleaza. O ploaie de vara ne loveste la intersectia care separa drumul Valenilor de cel al salinei. Daca am fi pornit in zori, cu siguranta ne opream la Slanic. Altadata!
Sub mitraliera stropilor grei ne continuam drumul spre oraselul ridicat la rang de metropola culturala de Nicolae Iorga. Mi se implineste un vis vechi, din facultate, caci lucrarea mea de licenta este legata de genialul patriarh nascut in Botosani. Bucuria nu imi e deplina pentru ca la Casa Memoriala N.Iorga, lipita de Muzeul Etnografic, programul de vizitare a fost modificat din cauza pregatirilor pentru Cursurile de Vara ale Universitatii Populare (proiectul demarat de Iorga in 1908, la un an dupa ce s-a instalat in acest vechi orasel romanesc).
Ni se permite doar sa dam o tura prin curte, dar primim si o invitatie pentru a doua zi

Ne continuam drumul si intram in curand pe un traseu care merita strabatut fie si de dragul peisajului. Din loc in loc, inainte sau dupa Cheia, de-a lungul raului, zeci si sute de corturi. Chiar si pe terenul manastirii Suzana, cu fumuri de gratare care incetoseaza atmosfera.
Ciucasul la orizont, peisaj superb, rapitor chiar si pentru sofer

Un interminabil Sacele cu arhitectura saseasca face in cele din urma legatura cu Brasovul. O vizita scurta, la niste rude, presarata cu o cina obligatorie. Pentru niste bucuresteni coplesiti de arsita, Brasovul e respirabil. Brasovenii insa sunt molesiti de caldura…Lumina isi pierde usor din intensitate, repornim la drum, spre Sinaia. Soarele apune peste Caraiman. Peisajul din umbra Crucii Caraimanului trebuie sa fie superb! Predealul si Bustenii sunt intesati cu turisti, promenada de seara de vara montana. Sunt iesit pe jumatate prin geamul masinii, iau in brate aerul racoros!
Ajungem in cele din urma in Sinaia, aruncam bagajele in casa gazdelor primitoare si fugim in oras. Plina si Sinaia de turisti, abia daca zaresti o masa goala pe la terase! Ne asezam, dardai de frig si inspir cu nesat. Fericire!
Somnul a fost dintr-o bucata, lemn.

A doua zi (duminica, 15 august) a inceput cu Sarbatoarea dedicata Maicii Domnului iar dupa Sf.Liturghie am plecat spre Rasnov si Bran. Caldura incepe sa-si faca de cap pe Valea Prahovei cam dupa orele 10. Deja la ora pranzului, in sensul spre Bucuresti, se circula bara la bara. Un convoi care se intindea dincolo de Predeal, spre Brasov!
Facem o ora jumate din Sinaia pana in Rasnov si asta pentru ca am suferit din cauza unui dop pe traseul Sinaia-Busteni. Acelasi drum prost spre Rasnov, masini cu duiumul.

Plin de turisti in vechea cetate saseasca, scapata ca prin minune din mainile italianului demolator. Se lucreaza intens in cetate, se refac ziduri, se consolideaza. Sa dea Domnul sa o vedem plina de viata si evenimente cu folos, educative!
Altfel, e cetatea Nemuritorilor, unul dintre filmele mele de suflet, a carui coloana sonora este constituita din melodii Phoenix. Intr-o vreme stiam pe de rost cam toate replicile filmului, mergeam prin cinematografe goale cand aveam ocazie sa revad filmul lui Nicolaescu. Apropos, si-o fi primit Nicu Covaci banii pe drepturile de autor?

Am coborat din Cetate in vale si ne-am infipt in niste mici (gustosi) pe care a trebuit sa-i tot asteptam, dupa traditie…Ne-am aruncat in masina si am pornit spre Bran, acelasi magnet pentru turistii de toate felurile culturale si educationale

In camarutele Castelului, donat de Consiliul orasesc reginei Maria, abia daca reuseai sa faci o fotografie, misunau turistii extrem de galagiosi. Indragesc enorm acest Castel cu scarite, lemnarie in toate cotloanele, camarute scunde cu peretii albi.

Nu insist acum pe Rasnov si Bran, voi reveni in zilele urmatoare cu texte separate.

Pe la 5 jumate am plecat spre Sinaia, multime de masini se retrageau probabil spre Campulung-Targoviste.

Nu am scapat de aglomeratie pe Valea Prahovei, dar macar nu se mai circula bara la bara. Racoarea revine in peisaj si ma gandesc cu groaza ca la Bucuresti ne asteapta cuptorul…