La Torino, de faţă cu Sfântul Giulgiu. L’Amore più Grande

de Irina Niculescu

La începutul lunii mai am fost la Torino să văd Sfantul Giulgiu al lui Iisus Hristos împreuna cu fiica mea Anastasia (de 2 anisori) şi cu o mătuşă bucureşteancă venită in vizita pe la noi prin Italia. S-a întâmplat să mergem, deoarece pentru mine nu a fost un pelerinaj programat, ci, intr-un fel, Providenţa ne-a ajutat să ajungem să ne reculegem in faţa acestei Icoane unice, scrisa cu sângele lui Iisus.

Expunerea Giulgiului Sfant este un eveniment destul de rar (traditia este stabilită o data la 25 de ani), iar anul acesta este prilejuit de vizita Papei Francisc la Torino in datele de 20-21 iunie. In afara acestor doua zile in care accesul turistilor este suspendat, pelerinajele la giulgiul lui Iisus sunt active in fiecare zi de la 7.30 pana la orele 19.30. Ultima zi de expunere va fi 24 iunie, atunci cand se sarbatoreste Sfantul Ioan Botezatorul, patronul orasului Torino, iar giulgiul va reintra infasurat intr-o racla speciala si depus sub protectia arhiepiscopului Cesare Nosiglia dupa celebrarea slujbei.

Matusa mea este tipul evlavios, este cea care face coliva pentru toti mortii din familie, deja veterana la diverse sfinte moaste si cu mare frica de Dumnezeu. Mi-a marturisit intr-o zi ca si-ar dori mult sa o duc la Torino sa vada Giulgiul Sfant. Dat fiind ca locuim la cateva zeci de kilometri de capitala piemonteză mi-am spus ca nu poate fii chiar atat de complicat.

Primul lucru de facut este rezervarea biletului de intrare, deci am accesat site-ul oficial al Sfantului Giulgiu (www.sindone.org) unde se pot face rezervari online in 5 limbi diferite printr-o procedura foarte usoara si rapida. Vizita la Sfantul Gilgiu este gratuita, dar biletul primit pe e-mail de la organizatori trebuie tiparit si aratat la intrare.

Noi am facut rezervarea de luni pe marti, in ciuda freamatului matusii mele care nu se astepta la atata rapiditate. Am ales o zi in cursul saptamanii, gandindu-ma ca astfel vom evita aglomeratia din zilele de week-end. Iar, ca orar, am ales mijlocul diminetii, pentru mine era cel mai potrivit, iar fiica mea nu ar fi avut de suferit de pe urma asteptarii in traficul diminetii cand oamenii merg la servici.

Pe site-ul oficial exista multe informatii legate de giulgiul lui Iisus. Sub “sloganul” L’Amore più Grande putem afla totul despre istoria acestei pânze de in, iar daca nu ne este suficient, putem urmari Giulgiul Sfant si pe un canal youtube dedicat sau pe pagina de Facebook. Lipseste doar Isus care sa dea pilde pe Twitter, in rest organizarea este perfecta si excelenta.

Asadar, intr-o dimineata insorita de marti pornim spre Torino cu masina (eu, matusa si Anastasia) si decid sa fac strada veche care de la Pecetto ajunge in partea orientala direct deasupra bazilicii Gran Madre di Dio din Torino. M-am gandit sa îi fac matusii mele o incursiune in misterele orasului Torino, dat fiind ca imi vorbise intr-o zi de sfantul graal. De fapt orasul este foarte cunoscut prin excursiile nocturne numite Torino Magica, in care sunt prezentate diverse simboluri arhitectonice, care au de-a face mai mult sau mai putin cu religia. In Torino exista si niste grote subternane secrete, unde predomină relicvele si simboluri crestine.

Probabil va intrebati de ce am deviat de la vizita noastra la giulgiul sfant. Ei bine, traditia italiana spune ca orasul care detine o relicva a lui Isus le detine pe toate! Bazilica Gran Madre di Dio pe langa care am intrat noi in Torino este semnificativa nu numai pentru pozitia panoramica, ci si pentru cele 2 statui impunatoare din fata. Statuia Credintei priveste de sus orasul tinand in mana o cupa care se spune ca indica locul unde s-ar afla… Sfantul Graal.

I-am facut cu mana Credintei si am traversat podul care duce in piata Vittorio Veneto, iar traficul ne-a condus intr-un mod incredibil pe corso San Maurizio pe langa Giardini Reali (gradinile unde este amenajat traseu de vizitare al giulgiului) spre parcarea publica din piata Palazzo di Città. Sa fii fost mâna Domnului, dar cand se gaseste parcare imediat si la doi pasi de obiectiv, trebuie sa ne facem cruce si sa multumim Proniei.

De la parcare am ajuns in 5 minute in fata Domului din Torino, catedrala dedicata Sfantului Ioan Botezatorul, unde este tinut si expus giulgiul sfant. Matusa mea vibra de emotie, iar fiica mea era entuziasmata pentru ca ii promisesem ca vom avea o mare aventura, in care vom vedea un castel frumos si il vom intalni pe Iisus. Si asa a fost! Ca sa ajungem pe straduta degli Partigiani de unde porneste traseul de vizitare a trebuit sa trecem prin fata Palatului Regal (al casei Savoia).
Era o dimineata foarte placuta, atat climatic cat si ca atmosfera si stare de spirit al “pelerinelor”. Piata Castelului era destul de goala, pe alocuri ne-am intalnit cu grupuri de elevi si de straini care admirau edifciile.

Traseul de vizitare al giulgiului porneste din gradinile Palatului Regal al casei Savoia si se extinde pe o lungime de 850 de metri: traverseaza gradina si o aripa noua din palat, apoi se termina direct in interiorul Domului in fata raclei giulgiului.
Inainte de a purcede pe drumul spiritual, ne-am oprit un moment pentru necesitati lumesti. Intr-un spatiu destul de amplu, inainte de intrarea pe traseul prestabilit, exista standuri cu mancare (italieneasca din diferite regiuni) si toalete publice. Preturile sunt normale, cafeaua este 1 €, iar cu 10 € se poate face un pranz ca la soacra acasă.

Si iata ca a venit momentul mult asteptat! Am intrat si am fost de la inceput primite cu multa ospitalitate din partea voluntarilor. Intreg traseul este presarat cu acesti minunati voluntari care te saluta, dau informatii, ajuta persoanele cu probleme, imping carucioarele celor nevoiasi sau obositi. Dupa prezentarea biletului ni se dau informatiile despre cum trebuie sa ne pregatim lucrurile pentru ca va fi un filtru de control. Noi eram si cu caruciorul Anastasiei, care zâmbea la toata lumea si atragea toate comentariile celor intalniti. Pentru cine are carucioare cu copii sau handicapati este o banda separata, alaturata celorlalte persoane, asa ca noi am beneficiat de aceasta optiune. (viteza de inaintare este aceeasi).

Matusa mea era in al noulea cer. Se mira si isi facea cruci pomenind tot timpul de cozile de la mormântul părintelui Arsenie Boca (de la Prislop) care ii erau proaspete in minte si picioare. De fapt aici a trebuit practic sa micsoram pasul, caci faceam un fel de jogging.
Inainte de filtrul de control exista niste distribuitoare de apa si alte bauturi. Este interzisa intrarea cu lichide si mancare de afara. Apa este gratuita, doar ca noi nu aveam sticla, asa ca am cumparat o sticla de plastic cu 2,50€ si apoi am umplut-o cu apa. Cine isi aduce de afara temosul, poate sa umple cat vrea gratis fie plata, fie cu bule.

Filtrul de control e plin de carabinieri, si ei voiosi si simpatici. Arata ca un control la aeroport. De fapt se trece geanta pe banda cu raze x si persoanele prin detectorul de metale. Nu am numarat cate puncte de control sunt, dar mi s-a parut mai rapid decat la Otopeni.

Trecute de control fara probleme, matusa cu crucile, eu cu impinsul la carucior. Eram emotionate amandoua si cu cat inaintam ,ne simteam mai aproape de giulgiul sfant. Pe alocuri pe traseu sunt ferestre cu vedere spre statuile arhitectonice din gradina palatului, asa ca uneori am incetinit sa facem cateva fotografii.
Spre finalul pelerinajului vizitatorii sunt poftiti intr-o sala unde se proiecteaza un filmulet de 5 minute in care este prezentata descifrarea giulgiului. Se sta in picioare si se face intuneric. A fost singurul moment mai dificil cu cea mica, pentru ca nu avea rabdare sa stea, deoarece la 2 ani nu se intelege prea bine ce inseamna urme de crucificare. Nu exista probleme de comprensiune, intrucat filmul este foarte explicativ: se arata pe rand petele de pe panza de in si corespondenta acestora cu ranile si partile corpului crucificat. Este cu adevarat impresionant cat de clar se vad ranile de la coroana de spini si de la sulita din coaste. In acel moment am avut un flashback si mi-am adus aminte de vizitarea Muzeului Sfantului Giulgiu pe care o facusem prin 2005 cu o prietena in primele mele incursiuni la Torino. Nu mi-as fi imaginat pe atunci ca voi vedea si originalul.

Dupa vizionarea filmului explicativ se intra in cateva zeci de metri in catedrala. A trebuit sa lasam caruciorul fetitei incarcat cu cateva lucruri unui voluntar (este interzis accesul cu carucioare si papornite) cu promisiunea ca il vom gasi la iesire.
Intrati in catedrala am inceput brusc sa vorbim toti in soapta. Practic sunt grupuri de cate 20 de persoane care trec prin fata giulgiului si poti sta acolo timp de o rugaciune. Cand a fost randul nostru ne-am oprit in centru si am luat-o in brate pe Anastasia, care, cu un comportament impecabil, ma intreaba soptit la ureche “mammi, dov’è Gesù?”, adica “mama, unde este Iisus?”
Matusa mea a facut cateva fotografii fara flash, erau si altii care faceau acelasi lucru. Dar nu as sfatui pe nimeni sa vina cu trepiedul sa se instaleze pe catafalc, nici sa isi faca un selfie zambind. Inca o precizare, nu exista posibilitatea de a te apropia si a săruta racla, asa cum se obisnuieste pe plaiurile mioritice. Doi soldati elvetieni pazesc la extremitati giulgiul cu o mimica perfecta.

Nu am reusit sa fac nicio rugaciune in acele minute petrecute in fata giulgiului, dar am incercat sa ies pentru un moment din egoismul meu si sa privesc panza de in ca pe o icoana a unui om inocent sacrificat, care a murit din dragoste pentru umanitate, o umanitate care perpetueaza suferinta fizica prin pacatele comise zi de zi in toate colturile lumii din cele mai nebune motive impotriva semenilor. Mesajul profund pe care ni-l transmite misteriosul giulgiu al lui Iisus este legat de viata Lui, fiind o oglinda a tot ce este povestit in Evanghelii.

In spatele meu erau si persoane care isi sopteau cate ceva, si am reusit sa deslusesc o propozitie interesanta “o fi originalul?” Dupa aceea am reflectat asupra superficialitatii noastre devenita o normalitate: ce conteaza daca giulgiul expus este originalul sau un fals? Si ce conteaza daca a invelit corpul lui Iisus sau nu? Nimeni inca nu a reusit sa demonstreze acest fapt, dar nici sa il infirme, deci trebuie sa privim giulgiul ca pe o provocare a inteligentei noastre.

O voce nevazuta insoteste la microfon acest moment de vizita in fata giulgiului rostind o rugaciune, dupa care se aude o muzica si atunci se stie ca trebuie sa continuam catre iesire si sa lasam locul altor credinciosi. Am recuperat caruciorul nostru pentru Anastasia si am iesit la lumina zilei cu crucile de rigoare ale matusii mele inlacrimata. M-am uitat instinctiv la ceas ai am vazut ca facusem totul in 45 de minute de la pornire, un timp record pentru pelerinajele matusii mele.
Ne-am indreptat pasii catre masina, evident dupa ce am cheltuit niste bani pe suveniruri (niste matanii din lemn de trandafir la 3€ cu editia giulgiului, magneti de la 1 la 3€). Trecand pe strada XX Settembre matusa mea s-a simtit ca acasa, am incrucisat vreo trei cersetoare tiganci care vorbeau limba dulce româneasca. Probabil reintrasem in zona cu energii negative a orasului Torino…

PS: Facand bilantul, ziua noastra petrecuta la Torino ne-a costat cam 50€ pentru cele trei persoane, cifra in care am inclus transportul cu masina, parcarea cu plata, cafeaua, mancarea si suvenirurile. Pentru cei care doresc sa efectueze acest pelerinaj sfatuiesc sa isi ia 2-3 zile de colindat prin Torino si imprejurimi. Preturile de cazare si masa sunt destul de similare cu cele din Bucuresti, in functie de locatie si numarul de stele. Sfantul Giulgiu nu este singura relicva importanta din Torino, de fapt la distanta foarte mica de Catedrala Sfantului Ioan se afla Sanctuarul Bazilicii Sfintei Maria Ausiliatrice unde sunt moastele lui Don Bosco, creatorul congregatiei salezianilor si sfant reprezentariv pentru piemontezi, iar in cripta este o bucata din Lemnul Crucii Sfinte pe care a fost răstignit Iisus.

About alexander

Umblarici.ro este un site de calatorii, turism si plimbari stradale.
This entry was posted in Cu paşaport, De Civitate Dei and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *