Dacă tot ai ajuns la Tismana, osteneşte-te puţin şi până la schiturile Cioclovina. De Jos şi de Sus

de Ioana Bica

Am avut câteva zile libere în august programate la ceva distanţă de ultimul concediu pentru încarcarea bateriilor. Nu mă puteam hotărî asupra unui loc anume unde să le petrec chiar daca Google a fost încercat din greu în ultimele săptămâni. M-am hotărât asupra mănăstirii Tismana ştiind că acolo am o prietenă şi pentru că e un ţinut situat între stânci şi încărcat de istorie. Prietenia, muntele şi istoria m-au convins chiar dacă treceam printr-o perioadă în care a zace părea foarte convingător. Nu m-am pregatit cu nimic, recunosc. Doar mi-am verificat maşina dovedită inaptă pentru un drum mai lung.

Am ajuns în satul Tismana dupa ce am călătorit cu un autobuz gen conservă unde mi-am obosit nervii din plin. Am intrebat un localnic cât mai am până la mănăstire. S-a oferit amabil să mă însoţească. Ba chiar a oprit maşini să mai scurtăm din mersul pe jos.

Mănăstirea mi s-a prezentat de la început impunătoare, aristocratică şi promiţătoare de surprize care se aşteptau descoperite. Pe prima persoană întâlnită în curtea mănăstirii o întreb de o priză. Îmi zâmbeşte şi începe să-mi dea o grămadă de detalii despre programul mănăstirii şi locurile accesibile vizitatorilor. Descopăr că prietena vieţuitoare în mănăstire e şi prietena ei. Ba mai mult, ca vom fi si colege de cameră. Invitaţia la cină ne-o face direct sora Eliza care ne îmbrăţişează cu un zâmbet cald şi convingător. Mă încântă frescele de pe holul ce ne conduce la trapeză. Observ cu coada ochiului liniile fine şi culorile cuminţi şi uşor stinse din fresce. Sunt bucăţi de frescă salvate şi aşezate sus aproape de tavan pe peretele alb. Masa e rapidă. Mănânc de formă, cu mintea împrăştiataă Mi-e puţin ruşine de oamenii din jur care par foarte pătrunşi de atmosfera locului. Trec pe la pangar. Maica ce se ocupă cu vânzarea vorbeşte cu colega mea de camera despre hramul mănaătirii, de 26 decembrie când îl sărbătoresc pe Sf. Nicodim de la Tismana. Îmi pică fisa că aici a trait un sfant şi intuiesc că în urma cu ceva secole. Ştiam doar de contribuţia unor domnitori importanti. Cer o broşură cu prezentarea mănăstirii şi o rasfoiesc rapid. Văd icoana cu Sf Nicodim si ii citesc viata. E ruda cu Sf Sava cel Sfintit in preajma caruia nu putea sta nimeni cu duh viclean. A dus o viata de sfatuitor al domnitorilor, de intemeietor de manastiri, de duhovnic , scriitor bisericesc si mai ales, de rugator. Aud involuntar ce vorbeste maica si deduc ca sunt obosite maicile dupa hramul Adormirii Maicii Domnului, dar si usor amuzate ca le-a filmat Trinitas-ul. Acum asteapta materialul video sa vada ce-a iesit. Eu astept dimineata sa prind putere si sa vizitez împrejurimile.

Dimineata, dupa slujba, o maica bine cladita ne ia pe sus sa mergem la schiturile Cioclovina de Jos si Cioclovina de Sus. Interesant, acelasi gand il aveam si eu . ”Daca vreti bucurie, trebuie miscare” ne striga ea in urechi. E atat de amuzanta ca poate sa ne si injure, nu ai cum sa te superi. Ma masoara din cap pana in picioare si imi spune direct in dulcele grai moldovenesc ca sunt o visatoare. Ii puteam raspunde ca doar in sevrajul dupa cafea, dar nu am putere. Oricum are o voce care ma acopera. Ma ia de mana si ma duce intr-o chilie. Ma pune sa ma descalt si ma incalta cu niste pantofi de mort dupa spusele ei. Ma execut cu placere. Ne zoreste de zor, pe mine, pe Gabriela si pe Ciprian, un cantaret bisericesc caruia ii spun baiatul chiar daca parul lui incaruntit spunea altceva.

Pornim la drum. Ne imprietenim rapid, ajutati si de murele gasite in drum si de intrebarile pe care ni le adresam reciproc. Parca ne-am stii de cand e lumea. Peisajul e incantator. Urmam drumul marcat cu triunghiul rosu. Incerc sa captez cat mai mult din ce vad. Verde, mult verde, taiat de trunchiurile inalte, groase, drepte de un gri uniform al copacilor. Cararea ne duce la Cioclovina de Jos unde ne intampina o maica batrana pe care Gabriela o cunoscuse anterior. Ne imbie cu prajituri si ne deschide biserica mica de piatra si lemn sa ne inchinam. Miroase tare a tamaie impregnata in pereti. Ne explica de ce ferestrele au deschizatura mica in exterior si mare in interior. Din ratiuni practice de conservare a caldurii si de aparare impotriva navalitorilor. Nu prea inteleg tot ce spune si nici nu ma concentrez. Ii urmaresc doar zambetul si ridurile de pe chip care o face sa semene cu o batrana japoneza. II cer o cafea. Orice hipotensiv m-ar intelege. Imi promite ca-mi da la intoarcere. Ne indeamna sa ne grabim la Maica Vartolomea care e la Cioclovina de Sus. “Ea e mai duhovniceasca”, spune maica acoperindu-si gura cu o bucata de batic precum bunica mea. Poate e mai decent sa nu ti se vada intreaga gura, cine stie. O rugam sa facem poze impreuna. Se aseaza cuminte la fotografiat.

Pornim mai sus, dupa ce umplem niste bidoane cu apa sa-i ducem maicii de la urmatorul schit unde nu sunt izvoare. Facem glume pe seama conditiei fizice a fiecaruia. Drumul e mai pieptis parca si se pune si ploaia, dar nu ne ajunge foarte tare datorita frunzelor dese ale copacilor. Ciprian ne mai sperie cu o soparla pe care numai el o vede. Vorbeste mult ca o femeie, dar e simpatic. Il criticam des si nu se supara. Incepe sa nu-mi mai displaca stilul lui ultra religios. Mai dau jos din mizantropie pe masura ce urc muntele, pare-se. Se vede un gard de lemn cu piatra. Apare si soarele si cerul se largeste. Ne apropiem rapid de zidul unei biserici micute albe cu icoana Schimbarii la Fata sapata in zid. Ne intampina o maica batrana cu chipul ferm si luminos. Are o voce puternica. Ne invita sa ne rugam in biserica. E micuta, luminata natural prin ferestrele mici si de candelele asezate jos langa iconostas. Pictura de pe pereti e frumos renovata si are acelasi efect asupra mea de a ma vedea mica in fata trecerii timpului.
Afara ne asteapta maica cu dulciuri, alune si apa. Ne spune ca drumul pe care l-am facut e bun si pentru trup si pentru suflet. E ferma in glas. Ne intreaba scurt ce vrem de la ea. Baiguim ceva si ne-o taie scurt, sa nu inventam. E clar, imi zic “aduna-ti mintile, Oana, ratezi momentul”. Mai intra in casa dupa iconite pe care vrea sa ni le imparta timp in care imi cer iertare in gand. Maica revine si isi cere si ea iertare. Ne cheama sa stam pe banca rand pe rand. Imi vorbeste clar de importanta rugaciunii. Imi citeste rapid oboseala sufleteasca si imi spune sa ma rog, chiar si cu sila. Duhovnicia si cu sila se duce. Cuvintele ei parca prind forma geometrica rotunda si imi patrund cu usurinta in suflet. Presimt ca n-am sa uit intalnirea aceasta. Insista sa-mi aduc aminte mereu ca Maica Domnului ma iubeste, “cel mai greu e sa-ti impropriezi sentimentul ca esti iubit”. Ne da cu mir si ne roaga s-o pomenim.

Coboram. Suntem bucurosi, dar si tacuti. Mai spunem banalitati sa nu fie chiar tacere intre noi. Suntem bucurosi si retinuti in acelasi timp. Suna telefoanele pe drum. Maicile de la Tismana sunt ingrijorate, dar parca nu le putem lua in seama. Din nou ne preocupa copacii inalti, bogati in frunze, picaturile de ploaie si mai in vale murele. Maica trupesa de la manastire ne intampina si ne cheama la masa. Iar ne cearta cu umor ca suntem mormoloci, ca a luat masa de trei ori pana am aparut noi. Imi aduce geanta si sandalele mimand un mers de manechin la o prezentare de moda. Rad zgomotos, e foarte haioasa. Dupa cina, Eliza imi arata cimitirul. E frumos, plin de flori colorate, mirosuri placute si liniste. Nu ma sperie, dimpotriva, imi da doar senzatia de odihna imbucuratoare. Ne oprim pe o banca sa mai povestim. Nu ne vazusem de mai bine de doi ani. Printre intamplari personale ii zic si de lecturile din Ioannis Romanides. Tresare pentru ca multe maici il citeaza. Am o carte scrisa de el in geanta si i-o fac cadou. Se bucura enorm. Mi se transmite si mie bucuria ei. Se aud caini si un zgomot mai ciudat. Eliza imi poveste de animalele salbatice care mai apar in jurul manastirii, inclusiv lupi. Ne amuzam ca ne-am putea intalni cu unul, dar ne si indreptam spre camere. Adorm rapid si adanc. Vreau sa-mi ramana starea de la Cioclovina de Sus.

About alexander

Umblarici.ro este un site de calatorii, turism si plimbari stradale.
This entry was posted in De Civitate Dei, România and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *