O tura prin Piatra Craiului: Padina Inchisa

de Diana Grigoriu

La ora 9:30 parcăm maşina în dreptul unei stâne de pe drumul spre Plaiul Foii, trecem prin apa Râului Bârsa Mare şi pornim într-o acţiune de orientare şi boschetăreală spre Şaua Chiliilor (1077 m). Ideea preluată după o hartă este destul de simplă: urcăm prin pădure pe una din potecile păstoreşti până în şaua respectivă unde ar trebui să întâlnim marcajul bandă albastră; această abordare ar trebui sa fie mai scurtă şi mai directă decât urmărirea de la început a acestui marcaj care merge destul de mult pe curbele de nivel.

Zis şi făcut, numai că poteca pe care sperăm noi s-o urmăm se pierde repede, lăsându-ne să ne descurcăm singuri cu desişul pădurii. Totuşi, nu ştiu cum se face, dar orientarea băieţilor merge mai ceas decât ar şti şi ei, astfel că, după două ceasuri de asudat prin arşiţa umedă din codru şi după ce trecem de un fel de aven „împodobit” cu o cruce, întâlnim marcajul chiar lângă intrarea în Padina Închisă. Prea multe detalii n-aş şti să dau, însă blocurile de piatră din poteca turistică sugerează că am ieşit chiar în gura padinii – mai mult noroc nici că se putea. Valea începe cu un scurt pasaj de vegetaţie şi pădurice rară ce nu te-ar face să crezi că dincolo de ele, la nici cinci minute de mers pe o potecă abia ghicită din stânga noastră, se deschide o impresionantă cetate de piatră. De altfel, cea mai mare parte a drumul nostru se va aţine de umbra versantului drept al padinii, deci cel aflat pe stânga cum urcăm.

Piatra Craiului 1

Piatra Craiului 2

Piatra Craiului 3

După cum ziceam, nu avem de urcat mult până când perdeaua verde se dă la o parte şi lasă loc zidurilor alb-cenuşii de calcar, strălucitoare în bătaia soarelui, cu zeci de turnuri, suliţe şi contraforturi ce par de necucerit. Şi totuşi, există nişte fisuri în această măreţie a fortăreţei Craiului, zone vulnerabile descoperite de alpiniştii vremii prin care aceştia au cucerit înălţimile crestei prin alte locuri decât drumurile „tradiţionale”. Una dintre aceste „breşe de securitate” dorim s-o explorăm şi noi astăzi – Padina Închisă, afluent ascuns al Padinii Şindrileriei. Panta nu foarte abruptă, brăzdată de o cărăruie, ne scoate iniţial lângă spaţiul ferit ce adăposteşte atât loc de bivuac pentru cei care vin să escaladeze aici traseele din Peretele Padinii Închise, cât şi mica grotă unde apare la suprafaţă Izvorul Padinii Închise. E destul de greu să alimentezi din firava captare de apă, dar undele reci mă fac să reumplu – cu mare grijă – bidonul. Acesta este un bun loc de pauză, de pus pe noi tot harnaşamentul tehnic şi de observare a două capre negre care vor insista să ne însoţească o bună parte din traseu. Gata echipat, Alex ne face pe mine şi pe Adi să ne vedem ca pe doi copii veniţi cu găletuşa şi lopeţelele la tovarăşul inginer constructor.

Continua sa citesti

About alexander

Umblarici.ro este un site de calatorii, turism si plimbari stradale.
This entry was posted in La munte şi la mare, România and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *