de Alex Radescu
De pe culmile disperarii cu mititei electorali, bucuresteanul se razbuna pe elitistul frustrat in turnu-i de fildes cu pal laminat. In Noaptea Muzeelor (16/17 mai), zeci de mii de bucuresteni au dat navala, la propriu, in muzeele cu program prelungit si intrare gratuita. Din lista de muzee care au participat la acest fericit eveniment, am apucat aseara sa merg la Muzeul National Militar, Muzeul National de Istorie&Muzeul Filatelic, Palatul Sutu. Undeva dupa miezul noptii, fara tragere de inima, m-am retras spre casa.
(more…)
de Alex Rădescu
Sculptorul Mihai Buculei lucrează în piatră pe Dealul Patriarhiei. Îl scoate la lumină, dintr-un bloc imens de piatră, pe strălucitul domnitor Şerban Cantacuzino.
La asediul Vienei din 1683, voievodul român a fost obligat să meargă alături de imensa armată turcească. Dar comportarea pe front i-a fost dictată de credinţa creştină. A făcut tot ce a putut pentru a furniza informaţii celor asediaţi, s-a mişcat lent şi anapoda în împlinirea poruncilor otomane. În plus, în faţa cortului său a ridicat o cruce imensă care să dea încredere vienezilor şi aliaţilor.
În 1688 (ultimul an de domnie) a iniţiat tipărirea Bibliei româneşti, în traducerea fraţilor Greceanu. Un act de o importanţă covîrşitoare în cultura română. Ea a fost scrisă cu caractere chirilice şi este prima ediţie integrală în limba română a textului Sfintei Scripturi.
Despre povestea statuii lui Serban Cantacuzino de pe Dealul Patriarhiei a scris colega mea, Daniela Şontică.
de Alexandru Radescu
Talpile crestinului calca peste 33 de trepte, lasind in stinga si dreapta saci de ciment, birne, moloz. O venerabila si sfinta movila de pe strada Radu Voda.Bisericuta legendara a Bucurestilor este (din nou) in renovare. Imi pare cel mai mic lacas de cult din Capitala. Peste girla straluceste in zare sticla Camerei de Comert.
In anii ‘80, Biserica Bucur a fost salvata de la demolare prin staruinta patriarhului Teoctist si mila Domnului. Ceea ce este Catedrala Sf.Petru pentru locuitorii Romei, este si Biserica Bucur pentru locuitorii Bucurestiului, i-a spus in ‘87 Patriarhul primarului Olteanu. Dar ceea n-au reusit bolsevicii atunci era s-o reuseasca indolenta vremurilor noi. Restaurarea a inceput anul trecut.
(more…)
Ce se întâmplă la Muzeul Ţăranului Român de Ziua Crucii: ca în anii trecuţi se prăznuieşte cu meşteri, iconari, cruceri şi artişti. Praznicul ţine pînă mîine (14 septembrie), de la zece dimineaţa la şase seara şi e plin de semne. Cumpărăm sau ne bucurăm ochiul şi inima cu troiţe şi cruci, icoane şi izvoade, pristolnice şi pecetare, miniaturi, îngeri ţesuţi, mozaicuri, poveşti despre cruceri şi atelierele lor. Pânzături, prescuri şi oale de praznic, vin pentru pomenire. Postim cu dulceţuri, compoturi, pâinişoare, mere şi nuci.
14 septembrie, ora 17, Concert de muzică psaltică, Grupul Nectarie Protopsaltul, la Sala Foaier.
Şi tot in aceste zile, la Muzeul Satului este TîrgulECO.
de Wurst Berariu
Ultima data cind bausem bere la Becker Brau, calendarul arăta 2002 si vara făcea loc toamnei. Nu mai ţin minte mare lucru decît că atunci cind a venit amenda, unul dintre comeseni se uita nedumerit la nota de plata: Bă, io am baut 17 de halbe ??!!
Am păşit din nou, după atîta timp, in Becker Brau weekend-ul trecut şi mare greşeală am facut…
(more…)
Muzeul Ţăranului găzduieşte în perioada 31 mai – 1 iunie (orele 11:00-16:00) un Tirg special:
-tirg mic cu copii, artisti si mesteri; schimburi de jucarii; pasat, placinte, prajituri si vata pe bat;
-roata olarului si jucarii de lut la cuptor cu Nea Mitica din Piscu;
-atelier de hartie manuala;
-1 iunie, ora 12, Sala Oaspeti, expozitie pentru copii cu lucrarile realizate la Atelierul de creativitate: desene, ceramica, fotografii, carti de povesti. Expozitia va putea fi vizitata pina pe 16 iunie
de Alex Rădescu
Printre nepretuitele de la Muzeul Satului – D. Gusti este si bisericuţa din Timişeni/Gorj (1773).
Pe cit de puternic poate fi sentimentul de agorafobie intr-o catedrală gotică (năpădită de turişti gălăgioşi) pe atit de prezent este simţămîntul liturgic in bisericuţele româneşti. Fie ele si piese de muzeu. Poate că Duhul nu a mai plecat.
Scara scararului de la Gorj.
de Alexandru Rădescu
Chiar dacă am crescut departe de Bucuresti, prin literatură, povestiri, video-arhive, Cişmigiul a făcut parte tot timpul, cumva, din viaţa mea. Cum planurile lui Dumnezeu m-au adus în acestă parte de ţară, intâlnirea cu Cişmigiul a fost ca un fel de vizită a românului la Paris. Crâmpeie literare, flash-uri de anticariat, paragrafe, replici. Imbinarea real-imaginar era abundentă.
E dragoste mare şi acum. Dar una de “colectionar de istorie”. Relaţia cu Cismigiul (intr-o preumblare visătoare) e influenţată si de populatia care işi face de cap, la un moment dat, printre bătrânele-i alei. Şi nu pot sa uit cum intr-o teribila noapte, impreună cu câtiva prieteni am traversat Cismigiul intr-o hărmălaie tătărască, simulând o partidă de fotbal american. Ne-am revărsat, epuizaţi, pe straduţa care se intersecteaza cu Schitu Magureanu…
Cu câţiva ani în urmă am găsit, la o tarabă, o carte-album despre Cişmigiu. Nu mai retin autorul pentru că a fost in posesia mea putine zile. Am citit-o pe nerasuflate si am imprumutat-o cuiva care se arăta interesat. A uitat-o la birou şi a doua zi nu mai era de găsit…Se zice că prin gurile de la Cetate fugeau boierii, fie de turci fie spre zone de petreceri. A fost o vreme când Cismigiul avea regulament: nu aveai voie să faci gălăgie, să vorbesti necuviincios, să faci mizerie, erau interzise activitatile comerciale. Gardienii parcului aplicau amenzile severe. Au fost aduse câteva animale exotice, botanisti faimosi aveau grija de parc…
(more…)
