de Alex Rădescu
Vîrfurile Buila şi Vînturariţa din masivul Căpăţînii sînt despărţite de o şa (Ştevioara). E mică distanţă între vîrfuri. Am plecat cu Adi de la schitul Pahomie pe la 7 jumate dimineaţa şi în jur de 11 ne făceam poze cu indicatorul Vînturariţei: 1885m. Pauza de rigoare. Scrutam cerul şi ne rugam la Dumnezeu dea senitătate peste drumeţi.
Nu am stat mai mult de 20 min pe vf.Vinturaritei si am pornit la drum spre Buila. Un drum usor de vreo juma de oră. Din păcate, pe Buila (1849m) nu există vreun indicator, doar o grămăjoară din pietre. Că tot e parc naţional…
(more…)
de Alexandru Rădescu
Să tot fi fost 9 seara cînd am bătut la poarta schitului Pahomie pentru un pat cu acoperiş. Era vineri, săptămîna trecută, ziua Americii pe meridianul altora. Dar pentru mine si Adi era ziua mult aşteptată a fugii la munte. O zi la care lucram, cu vorba, de vreo juma de an.
Noi ne pregătisem si de somn la cort cu toate cele necesare situaţiei, care situaţie nu a fost la fel de bine abordată pe vremea cînd mergeam la Sighişoara la festivalul medieval. Al olimpicilor berari.
(more…)
de Alexandru Radescu
Cucerirea vîrfurilor Buila-Vînturariţa a fost cea mai dificilă expediţie montană. De fapt, partea a doua, traseul de întoarcere (pe lîngă Curmătura Builei) a fost de risc maxim şi plin de peripeţii.
Pînă la urmă ne-am întors întregi: io sînt puţin lovit, dar Mese e tare ca piatra 
Voi împărţi povestea expediţiei în trei părţi:
1. spre Vf.Vînturariţa
2. Vf.Buila-coborîrea
3. Schiturile Pahomie (unde am rămas peste noapte) şi Pătrunsa.
Despre specialiştii care s-au ocupat de marcaje numai de bine, sper să nu coboare de pe Buila pe traseul marcat de ei…
Iată cîteva imagini cu frumuseţile locurilor.
