Suntem in trecere pe lumea asta. Pamantul il cuprindem si ne-nvartim incolo si incoace.
Ce mai aflam pe ici-pe colo, pe unde umblam, impartasim. Sa fie cu folos!
de A.R.
Cum treci de Kavarna spre Capul Caliacra, rasar in drum si palcuri de eoliene. Pana sa ajungi la portile cetatii Caliacra, o adevarata armata de eoliene e plantata parca sa vegheze navigatia pe Marea Neagra.
In Dobrogea noastra, cand nu sunt specifice incurcaturi fanariote cu hartogaraia (de la centru), se pune de-o tampa rascoala locala. Dar mai multe despre cetatea Caliacra si imprejurimile, intr-un text separat.
de Alex Radescu
Desi majoritatea cunoscutilor imi recomanda traseul prin Vama Veche spre Balcic, am ales in cele din urma varianta prin Ruse. Am plecat sambata dimineata la ora 6.05 (din fata blocului) si am intrat in Balcic peste 4 ore si jumate. Pentru a doua varianta au cantarit mult: traficul mai lejer precum si faptul ca stau in zona sud a orasului. Sigur, a trebuit sa platesc celebra taxa de pod de 25,52 lei, la care s-a adaugat vinieta bulgaresca. Dar pentru ca niste bulgaroaice de la benzinarie nu au acceptat monezi, a trebuit sa platesc in lei: 50 lei/7 zile 
In fine, ne-am continuat drumul. Slava Domnului, fara peripetii, abia daca am zarit doua masini de politie pana pe litoral (dupa Shumen si pana in Varna mergi pe autostrada A2, una destul de peticita). Am prins si un fenomen meteo cam ciudat pentru anotimp: o ceata densa, sa te pierzi in ea.
Pentru ca am stat doar o noapte am cautat ceva cat mai ieftin, dar sa ofere si masa: hotel Ahilea (2* +): 15 euro/pers, in regim all inclusive. La care s-a adaugat o taxa de 5 leva pentru parcare
Este un hotel lipit practic de gardul gradinii botanice de la Palat. Pana la plaja trebuie sa cobori niste trepte, cam stricate, printre buruieni neingrijite. Cobori fix pe plaja ingusta de sub gradinile Palatului Reginei Maria si zaresti in departare, in partea dreapta, statiunea Albena. Nisipul nu e asa bun ca in Albena, dar nici scoici nu am prea am zarit (din pacate). In schimb, linistea de pe plaja e uimitoare!
Intentionam sa facem o scurta deplasare pana la Balcic, intr-un viitor nu prea indepartat. Hartile imi arata ca ar fi cam trei trasee de baza:
1. Bucuresti-Cernavoda-Negru Voda-Kavarna-Balcic (360 km)
2. Bucuresti-Calarasi-Silistra (trecere cu bacul)-Dobrich-Balcic (280km)
3. Bucuresti-Giurgiu-Ruse-Razgrad-Balcic (330km)
Notez cu atentie toate sfaturile rutiere si multumesc anticipat!
PS. Am mai fost o singura data la Balcic (in 2006), dar atunci eram cu autocarul si am iesit prin Vama Veche…
Am constatat multe cautari, pe acest blog, legate de rovinieta bulgareasca. Afluxul de romani catre Bulgaria/Grecia este bine stiut.
Mii de familii de romani pleaca la sud de Dunare cu masina personala.
Deci
In momentul de fata, pentru rovinieta bulgareasca se plateste o taxa de 5 euro.
Pentru cei care ies prin zona Giurgiu-Ruse exista si Podul prieteniei. La Romania, taxa e de 25 lei. Taxa bulgaresca, spre Romania, e de 12 leva.
Dar daca de rovinieta nu ai cum sa scapi, taxa de pod nu se plateste de fiecare data. Cum ai noroc. Eu cand am fost ultima data in Bulgaria nu am mai platit taxa la intoarcere
de Adrian Dumitrache
Iniţial am zis că, după ce vom petrece opt nopţi la Nessebar (Bulgaria), ar trebui să fim patrioţi şi să facem un sejur şi pe plaiurile mioritice, singura opţiune luată în calcul fiind staţiunea Sovata, mai precis Danubius Health Spa Resort (fostul Hotel Sovata).
Ne-am gândit că aerul curat de munte şi vizitele la salina Praid îl vor ajuta pe cel mic să treacă mai uşor peste răcelile iernii care va veni, dar suma avansată prin factura proforma trimisă de reprezentanţii hotelului (2.730 lei, doi adulţi, un copil, cazare – şase nopţi, demipensiune) ne-a pus în situaţia să căutăm şi alte variante/preţuri.
Astfel, am ajuns tot în Bulgaria, la Bansko, un fel de Poiana Braşov, dar la altă dimensiune.
Adi Dumitrache s-a tinut de cuvant si a escaladat si Vihrenul bulgaresc, intr-o expeditie solitara petrecuta in dimineata zilei de sambata (17 iulie).
Plecat cu familia la Bansko, Adi s-a pregatit vrei doua zile (cu ascensiuni usoare si piscina termala). In plus, m-a stresat cu telefonul de la distanta stiind ca ma intorsesem in Bucuresti si ma sufocam intre betoane
Umblariciul si poporul asteapta relatari complete din statiunea montana bulgara 
PS. Alte aventuri montane de-ale lui Dumitrache:
de Alexandru Radescu
Prima vizita la sfanta manastire Comana mi-a scos in fata si un panou pe care era marcat un traseu pana la Basarabovo, manastirea de piatra a Sf.Dimitrie, ocrotitorul Bucurestilor. La origini o posesiune a Basarabilor la sud de Dunare, astazi un sat la vreo 10km de Ruse.
Eu am ajuns la Basarabovo dinspre Veliko Tarnovo, fiind practic ultimul popas inainte de a reveni in tara dupa o vacanta de ceva mai mult de 30 ore in Bulgaria…Altfel, de la Bucuresti la Basarabovo sunt doar 80 de kilometri asa ca poate fi un excursie perfecta pentru o zi de sambata.
de Alexandru Radescu
Pentru a marca istoric luptele cu dacii nemuritori, imparatul Traian a lasat urme de-a lungul Imperiului: a construit orase si tot felul de momumente. Astfel de vestigii se gasesc si in Bulgaria de azi: Nicopole ad Istrum. Rezervatia arheologica se afla la 90km de Ruse (pe drumul spre Veliko Tarnovo) sau la 22km de Veliko Tarnovo (pe drumul spre Ruse)
A nu se confunda cu acel Nicopole (Nikopol) al dezastrului cruciat de la sf. sec. XIV, un oras care azi corespondeaza, peste Dunare, cu Turnu Magurele.
Orice drum ai apuca, trebuie sa te abati de la soseaua principala. Panouri te avertizeaza la timp, aratandu-ti ca mai ai de parcurs 2km. Din pacate va fi ultimul panou cu cuvintele Nicopole ad Istrum, un alt indicator fiind inexistent. Drumul e foarte prost, boscheti te flancheaza. Daca te intalnesti cu alta masina pe drum, cineva trebuie sa fie cavaler si sa faca loc celuilalt participant la trafic. Mergi ce mergi si la un moment dat drumul se bifurca. Pentru ca undeva in stanga zaresti o poarta cu buruieni, ai tendinta sa o iei inainte…Ceea ce am facut si noi. Trecem pe langa un lac, tot mergem si…nici urma de panou sau vestigii. Ajungem intr-un sat si niste bulgarski stateau la palavre. Intrebam ceva, dar nu ne intelegem. Vazand unul din ei ca avem numar de Romania, crede ca am ratacit drumul si ne arata pe unde trebuie sa o luam
de Alexandru Radescu
Am plecat la bulgari încărcat si cu niste nedumeriri: de ce nu raspund la mail-uri astia cu pensiuni in Arbanasi*? Afland ca ma prepar de Bulgarski, o colega de serviciu mi-a recomandat satul Arbanasi, o rezervaţie istorică si arhitecturală, sat aflat la 4km N-V de Veliko Tarnovo. Am dat cateva click-uri pe net si am descoperit o frumuseţe culturală şi geografică, mulţime de pensiuni rustice. Numai că niciun bulgar nu mi-a răspuns la mail. Aşa că în cele din urmă am dormit în Veliko Tarnovo, urmând ca în ziua următoare să pornim şi spre această…localitate cu nume atât de ciudat pentru naţionaliştii ăştia bulgari
Scurtul drum dintre Veliko Tarnovo si Arbanassi (4000m) este de fapt mult mai lung. Si asta pentru ca spre iesirea din fosta capitala a glorioasei Bulgarii medievale, trebuie sa te opresti in cel putin două puncte de maximă importanţă pentru istoria acestor locuri: biserica Sf. 40 de Mucenici si Sf. Dimitrie de la Salonic.
de Alexandru Radescu
Asa, la repezeala, imi vine sa spun ca adevarata istorie a Bulgariei medievale incepe si se termina la Veliko Tarnovo. Din revolta unor frati vlahi s-a nascut o forta multietnica care a zdruncinat un Imperiu. Iar odata cu prabusirea Tsarevetsului, dupa 3 luni de asediu turcesc (1393), incepe agonia bulgarilor: aproape cinci secole de crunta talpa otomana. Dar tot la Tarnovo, in a doua parte a sec. XIX, un arhitect precum Kolio Ficeto mestereste niste bijuterii de cladiri in fermentul Renasterii Nationale. Le regasesti in special pe straduta Gurko si in zona comerciala Samovodska Charsia (punct de negot inca din sec. XIX).
