Nisipurile de Aur – Din nou la bulgari, între români
de Adrian Dumitrache
Din nou pe litoralul bulgăresc. Aceeaşi staţiune – Nisipurile de Aur, acelaşi hotel – Grifid Arabella (patru stele, ultra all inclusive), dar pentru mai mult timp – 10 zile. Motivul? Ne-am simţit bine la bulgari în 2008 şi am decis să repetăm experienţa şi anul ăsta, mergând pe raţionamentul că România este the land, iar Bulgaria este of choice în privinţa serviciilor turistice.
Am plecat la drum pe acelaşi traseu făcut în 2008, respectiv Bucureşti – Giurgiu, cu oprire la benzinăria Petrom, înainte de vamă. După ce am achitat taxa de pod (24 de lei, am primit şi chitanţă, nu ca în 2008), am trecut Podul Prieteniei în jurul orei 9.30 şi ne-am înscris pe traseul Ruse-Razgrad-Varna. Preţul rovinietei la bulgari a rămas nechimbat – 5 euro pentru 7 zile.
Trafic lejer, şosele bune, unu sau două echipaje de poliţie, fără intenţii ostile. Era ora 12.30 când am ajuns la destinaţie, sub răcoarea unei ploi torenţiale.
Ajunşi la hotel, aflăm că check-in se face la ora 14.00. Probabil că aşa a fost şi anul trecut, dar n-am observat pentru că am ajuns pe la ora 13.30. Parcarea hotelului era plină ochi de maşini, circa 70, faţă de 30 în urmă cu un an, cele mai multe cu număr de România. Până la primirea camerei şi eliberarea unui loc în parcare, Solenza mea a stat în apropierea altui hotel, iar eu lângă ea, pentru că omologul bulgar al lui Prigoană veghea la respectarea indicatorului “Oprirea interzisă”.
