Drumuri nemţene (I): Piatra Neamţ
de Alexandru Rădescu
Am mai zis-o şi cu alte ocazii: aş fi vrut să mă duc în concediu pe un litoral bătrânesc şi să stau 10 zile cu un bilet all-inclusive. Vremurile sunt nasoale, a fost un an greu pentru unii din preajmă şi nimeni de la catedră nu ne ţine lecţii despre zile însorite în viitorul apropiat.
Dar nimic rău nu se poate întâmpla când eşti în palma lui Dumnezeu, unde mai pui că El le ştie mai bine. Aşa că ne-am făcut bagaje pentru binecuvântata zonă a Neamţului, un traseu încercat şi anul trecut, dar amânat din motive logistice.
Spre Piatra am pornit într-o dimineaţă de luni, dintr-un sat băcăuan. Te-oi scula tu, oltean pus pe treabă, la 5 jumate dar descoperi că alţii ţi-au luat-o înainte pentru ca orătăniile deja fac gălăgie, in timp ce altii se intorc cu spatele la rasarit si se insurubeaza mai bine in patura. În fine, nu vreau să mai intru în diverse detalii, că mă precipit şi calc pe bigudiuri 
