Grecia: civilizaţie, peisaje de vis, TVA 10%
de Victor Partan
* Bucureşti – Siviri (Halkidiki, Grecia) – reportaj de calatorie inscris in concursul Balcanii de pus in rama
Emil Boc întreabă: Vreţi să ajungem în situaţia Greciei?! Noi răspundem: Daaaaa!!!
Îmi pare rău, dar nu pot să nu politizez. Ca să vă convingeţi că în Grecia este de o sută de ori mai bine ca în România, din toate punctele de vedere, trebuie să mergeţi acolo. Nu vă luaţi după toţi papagalii care vă spun contrariul. Eram oricum adeptul unei vacanţe petrecute în străinătate. Faptul că Elena Udrea este ministrul Turismului (printre altele) nu m-a făcut decât să fiu un fanatic al plecării din ţară. Măcar pentru o săptămână. Aşadar, de ce Grecia? Dacă vreţi un răspuns sintetizat, citiţi direct concluziile. Dacă vreţi şi argumentele răspunsului, parcurgeţi tot textul, ceea ce vă şi recomand.
DRUMUL de la Bucureşti la Siviri. Traseul este foarte simplu şi, în mare parte, lipsit de obstacole. Am plecat la 1 dimineaţa din Bucureşti, 4 persoane într-un Opel Corsa pe motorină. La 2.15 eram ieşiţi din ţară, având de traversat o întreagă Bulgarie. Asta nu mai e o problemă ca acum 4-5 ani, când mulţi turişti erau opriţi şi jefuiţi de infractori îmbrăcaţi în haine de poliţist. De asemenea, nici oamenii legii de la Sud de Dunăre nu mai stau la mica ciupeală. Te opresc doar dacă încalci legea. Aşadar, într-un deplin respect al limitelor de viteză, pe traseul Ruse – Sofia – Kulata, am parcurs „ţara vecină şi prietenă”.
Paranteză: Dacă vrei să te înhami la un drum prin Bulgaria, este recomandat să îţi lipeşti de parbriz şi un gps. Indicatoarele sunt puse din trei în trei bifurcaţii (sau, uneori, trifurcaţii 
). Puţini bulgari cunosc o limbă de circulaţie internaţională, aşa că, dacă prin absurd dai de cineva pe străzile absolut pustii ale comunelor prin care treci, acel cineva nu te va ajuta cu nimic. Închid paranteza.
În jur de ora 12 am ajuns la graniţa cu Grecia. Vameşii bulgari nu aveau chef de muncă. Nici nu au vrut să se uite pe cărţile de identitate. Ne-au făcut semn să trecem. Nici omologii greci nu au avut ceva cu feţele noastre, aşa că ne-am lansat spre Salonic. Drumul de la graniţă spre cel mai mare oraş-port elen e făcut, în cea mai mare parte, fie pe şosea cu două benzi, fie pe autostradă. În Grecia, nu prea ai cum să te rătăceşti. Indicatoarele sunt din cinci în cinci kilometri. Din aproape în aproape. Mai întâi îţi indică regiunea, iar apoi, o dată ajuns acolo, te direcţionează spre oraşe. Ne-am oprit să alimentăm. Am găsit motorină cu 1.22 euro, în condiţiile în care, în Grecia, cele mai multe benzinării vând litrul de diesel cu 1.29 – 1.35 euro.
Când am ajuns în apropierea Salonicului, am făcut drepta, spre Halkidiki (Chalkidiki), pe un drum de trei benzi. Indicatoarele arătau o limită de 90 km/h, dar pe cea mai lentă bandă se mergea cu 110 km/h. Culmea, poliţia nu avea nimic împotrivă.
Paranteză: Acolo nimeni nu claxonează, nimeni nu dă flash-uri, indiferent ce se întâmplă. Dacă ai nevoie să treci de pe o bandă pe alta, eşti lăsat imediat. Închid paranteza.
Am intrat în regiunea Halkidiki, vestită pentru cele trei peninsule ale sale: Kassandra, Sithonia şi Aghion Oros (Muntele Athos). Siviri, destinaţia noastră, este o staţiune situată pe coasta de vest a Kassandrei. Am ajuns acolo la 14.15.
