Biserica veche de la Mănăstirea Sinaia – restaurată şi redeschisă
de Alex Rădescu
Memoria îmi joacă feste şi ceea ce era odată scris cu stiloul pe spatele unei fotografii alb-negru, s-a şters. Nu mai ţin minte dacă era 1985 sau 1986 atunci când am fost prima dată la Sinaia. Cu ajutorul acelui scris cu lumina am nişte amintiri stop cadru de la acea prima excursie, cu părinţii. Dar ceea ce mă apasă şi azi, ca un reumatism, este vremea ploioasă din acel sejur optzecist. Şi când nu ploua, totul era învăluit în acea ceaţă posomorâtă, specifică zonelor montane.
Am revenit la Sinaia abia prin…toamna lui 1997. Iar de prin 2000 poposesc de 5-6 ori pe an, fie şi pentru o noapte. Şi asta graţie unui prieten, fost coleg de liceu, repatriat.
Au trecut şi nişte Revelioane, ba cu nămeţi, ba cu ploaie, ba cu piatră seacă. Puţin sinăian sunt, în unele zile sunt chiar mai sinăian decât mulţi băştinaşi ai fostului oraş regal.
În Anul Domnului 2009 am apucat să văd restaurată vechea biserică a mănăstirii Sinaia, prima construcţie de prin acest locuri (sec. XVII). Pentru prima oară de când calc prin locurile astea, am intrat în bisericuţa mânăstirii ctitorite între 1690-1695 de spătarul Mihail Cantacuzino.
