Despre...

Suntem in trecere pe lumea asta. Pamantul il cuprindem si ne-nvartim incolo si incoace.

Blog

Ce mai aflam pe ici-pe colo, pe unde umblam, impartasim. Sa fie cu folos!

Pe platoul României. Într-o zi

de Adrian Dumitrache

De oriunde i-ai privi, Munţii Făgăraşului sunt impresionanţi. Probail că şi geograful francez Emmanuel de Martonne a rămas impresionat de măreţia lor atunci când i-a vizitat, în anul 1920, atribuindu-le supradenumirea Alpii Transilvaniei. După ce străbaţi drumul care leagă Braşovul de Sibiu şi priveşti culmile înzăpezite mai mult de opt luni pe an, realizezi că francezul are dreptate. N-ai cum să ignori frumuseţea acestor munţi care tâşnesc brusc din Podişul Transilvaniei şi te însoţesc pe o distanţă de aproape 70 de kilometri.

Pentru mine, Făgăraşul este locul unde am fost de patru ori şi de atâtea ori m-am convins că nu există în România alţi munţi mai frumoşi şi mai dificili. Poate doar Retezatul … unde încă n-am ajuns (Alex, te bagi?).

Prima dată a fost prin anul doi sau trei de facultate. Dorinţa puternică de a ajunge în Fagăraş m-a făcut să ignor previziunile meteo, vremea rea stricându-mi planurile.
Singurul traseu făcut a legat cabana Urlea de cabana Sâmbăta. Prin ce am trecut … la un moment dat îmi venea să las rucsacul acolo şi să mă teleportez într-o cameră călduroasă, ferit de vântul care sufla cu putere şi stropii reci de ploaie. Mâinile mi se învineţiseră din cauza frigului … şi eram la mijlocul lunii august.

(more…)

Spre Vînturariţa

de Alexandru Rădescu

Să tot fi fost 9 seara cînd am bătut la poarta schitului Pahomie pentru un pat cu acoperiş. Era vineri, săptămîna trecută, ziua Americii pe meridianul altora. Dar pentru mine si Adi era ziua mult aşteptată a fugii la munte. O zi la care lucram, cu vorba, de vreo juma de an.

Noi ne pregătisem si de somn la cort cu toate cele necesare situaţiei, care situaţie nu a fost la fel de bine abordată pe vremea cînd mergeam la Sighişoara la festivalul medieval. Al olimpicilor berari.

(more…)

Buila-Vînturariţa

de Alexandru Radescu

Cucerirea vîrfurilor Buila-Vînturariţa a fost cea mai dificilă expediţie montană. De fapt, partea a doua, traseul de întoarcere (pe lîngă Curmătura Builei) a fost de risc maxim şi plin de peripeţii.
Pînă la urmă ne-am întors întregi: io sînt puţin lovit, dar Mese e tare ca piatra :)
Voi împărţi povestea expediţiei în trei părţi:
1. spre Vf.Vînturariţa
2. Vf.Buila-coborîrea
3. Schiturile Pahomie (unde am rămas peste noapte) şi Pătrunsa.
Despre specialiştii care s-au ocupat de marcaje numai de bine, sper să nu coboare de pe Buila pe traseul marcat de ei…

Iată cîteva imagini cu frumuseţile locurilor.


Ad Spot

RECENTPOSTS

RECENTCOMMENTS

MYTAGCLOUD

MOSTCOMMENTS

LINKS

META