Umblărici.ro

de Alexandru Radescu

Dupa mai multe incercari nereusite, Pronia a hotarat ca abia azi sa calc pragul sfintei Manastiri Pissiota (Prahova). Ziua in care Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul sa izvorasca lacrimi de mir!

Manastirea este o ctitorie a bogatului inginer aroman Nicolae Pissiota si a sotiei sale Zoe (1928). Ing. Nicolae Nacu Pissiota, macedonean, s-a născut în anul 1860 la Hrupiste, lângă Lacul Kastoria, pe teritoriul Greciei de azi. Fiul unui crescător de oi a ajuns sa studieze la Paris, la Şcoala de Drumuri şi Poduri. Se stabileste in Romania, se angajeaza la C.F.R. si intreprinzator cum e isi dezvolta propria antrepriză de construcţii civile şi industriale. El va construi Atelierele Griviţa din Bucureşti şi podul de cale ferată de peste râul Buzău.

(more…)

de Alexandru Radescu

Pe 26 decembrie 1406 se nastea in cer Cuviosul Arhimandrit Nicodim de la Tismana, duhovnic al voievodului Mircea cel Batran, reorganizator al vietii monahale din Ungro-Vlahia, stalp de foc al Ortodoxiei pe pamanturile crestine de la nord si sud de Dunare.

Vlah de origine, Sf. Nicodim s-a nascut in 1310 la Prilep, Macedonia sarbeasca dupa cele mai multe surse. Totusi, exista si pareri cum ca ar fi vorba de un Prilep din Kosovo. Era ruda atat cu Cneazul Lazar al Serbiei (cazut eroic la Kossovopolie in 1389) cat si cu Basarabii (Nicolae Alexandru Basarab).

(more…)

de Alexandru Rădescu

Sunt 40 de km între Piatra Neamţ şi Bicaz. Ai putea să străbaţi drumul cu un ochi la trafic şi cu celălalt la mărturia proletară a hidrocentralelor de pe Bistriţa. Mai e şi peisajul natural care se ascute pe măsură ce te îndrepţi spre Bicaz şi de acolo spre Cheile Bicazului şi Lacul Roşu. Dar asta nu e totul şi e tare păcat să consumi cei 40 de km ca o simplă maşinărie.

Istoria şi credinţa s-au împletit unind pământul cu cerul, pe o scară organică a sângelui de eroi, martiri, domnitori, ţărani, cuvioşi, sfinţi. La 8 km de Piatra e Bistriţa voievodală a lui Alexandru cel Bun, peste alţi 4-5 km sunt Bisericanii înconjuraţi azi de sanatoriul TBC. Iar drumul se continuă apoi cu Pângăraţii Sfinţilor Simeon şi Amfilohie, cu vechea biserică a Lăpuşneanului.

(more…)

de Alexandru Rădescu

Pare sa fie ceva fabulos, mitic in esenţa care a născut cuvintul Densuş. Fie ca e vorba de Nicolae Densuşianu, fie ca e vorba de Biserica Sf.Nicolae din cimitirul comunei.

Dumnezeu stie, si poate ca are pastrate pe undeva pentru ochii care pot să vadă, povestea vechilor locuitori din Ţara Haţegului.

(more…)

de Alexandru Radescu

Daca ajungeti la Praga si va duceti sa va fotografiati cu cladirile dansante, zaboviti putin pe strada Resslova. La nici 100 de metri veti zari biserica Sf.Chiril si Metodiu, lacasul unuia dintre cele mai dramatice momente din istoria poporului ceh.
Biserica este in stil baroc pentru ca la origini a fost o biserica catolica. In 1783 a fost inchisa de filosoful iluminist, imparatul Iosif al-II-lea iar lacasul a fost profanat prin diverse treburi civile sau militare. In 1933, comunitatea ortodoxa ceha a primit acest lacas, fiind transformata in biserica ortodoxa.

(more…)

de Alex Rădescu

Printre nepretuitele de la Muzeul Satului – D. Gusti este si bisericuţa din Timişeni/Gorj (1773).
Pe cit de puternic poate fi sentimentul de agorafobie intr-o catedrală gotică (năpădită de turişti gălăgioşi) pe atit de prezent este simţămîntul liturgic in bisericuţele româneşti. Fie ele si piese de muzeu. Poate că Duhul nu a mai plecat.

Scara scararului de la Gorj.

de Paul S. Grigoriu

Părintele Filotei, român, prietenul unuia dintre tovarăşii noştri de drum, devine ghidul nostru prin mănăstirea care, pentru început, ne întâmpină în camerele ei simple, de o parte şi de alta a unor coridoare lungi, cu un păhărel de ouzo pentru doritori. Curtea care înconjoară biserica şi care e la rândul ei înconjurată de corpurile de chilii – a stareţului chiar lângă poartă – , are verdele primăvăratic colorat cu câteva tufe splendide de trandafiri roz, în plină floare. Corpul vestic, cel în care suntem şi noi cazaţi, are câteva etaje şi aici se află arhondaricul, băile cu apă rece care îmi amintesc de taberele copilăriei, bucătăria unde îşi face ascultarea părintele Filotei, şi sala de mese. Toţi oaspeţii sunt primiţi cu mare dragoste, dar la slujbele care aici sunt unite cu mesele nu pot participa decât ortodocşii, uniţi prin Împărtăşirea din acelaşi potir…

Partea I
Partea a II-a
Partea a III-a
Partea a IV-a

de Paul S. Grigoriu

Tăcerea nopţii este străbătută la ceas de rugăciune de bătaia toacei şi a clopotelor. În biserica mare călugării vin rând pe rând în timp ce cântările şi citirile – mai ales din Psaltire – cheamă uşor harul dumnezeiesc. Părintele Petroniu, bătrânul stareţ, deşi gârbovit de ani, citeşte şi el din cele ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. La sfârşit de slujbă, după ce ne mai odihnim un pic oasele trândave, ieşim la o plimbare printre ziduri şi părinţi..
Continuarea aici.

de Paul S. Grigoriu

În peştera unde se ruga Sfântul Atanasie s-a făcut un paraclis, căruia i s-au mai adăugat apoi două corpuri de clădire. La un moment dat, aici au venit nişte călugări de la Ierusalim, care au adus cu ei o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul. Felul de postire diferă în funcţie de locul unde petrec monahii. Continuarea aici

de Paul S. Grigoriu

La ora 1.30 se aude toaca şi o voce care cheamă la rugăciune. Ne mişcăm încă grei de somn pe holul slab luminat, apoi prin curtea mare a mănăstirii, până la biserica de la etaj. Singura lumină vine de la lumânările din dreptul icoanelor şi al altarului, iar siluetele călugărilor mai mult se ghicesc. Ne luptăm cu somnul şi cu slavona, din care prindem frânturi, şi asociind cuvintele răzleţe cu gesturile rituale, ne dăm seama de momente din rugăciune. Dar rugăciunea e aici dincolo de cuvinte, în însăşi starea de jertfă şi închinare adusă lui Dumnezeu. „Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, nu mi-l da mie…
Continuarea aici .