Suntem in trecere pe lumea asta. Pamantul il cuprindem si ne-nvartim incolo si incoace.
Ce mai aflam pe ici-pe colo, pe unde umblam, impartasim. Sa fie cu folos!
Pe 14 august se da startul Festivalului “Turnirul Cetatilor”, la Bran pe Platoul Reginei Maria. Festivalul continua in Cetatea Fagaras (19-22 august), Brasov (4-5 septembrie) si se va incheia in Cetatea Rasnov (18-19 septembrie).
Cavaleri, menestreli, mestesugari, parade de cai, tir, turnir, scenete…bucate alese!
Cred ca e de mers 
Adi Dumitrache s-a tinut de cuvant si a escaladat si Vihrenul bulgaresc, intr-o expeditie solitara petrecuta in dimineata zilei de sambata (17 iulie).
Plecat cu familia la Bansko, Adi s-a pregatit vrei doua zile (cu ascensiuni usoare si piscina termala). In plus, m-a stresat cu telefonul de la distanta stiind ca ma intorsesem in Bucuresti si ma sufocam intre betoane
Umblariciul si poporul asteapta relatari complete din statiunea montana bulgara 
PS. Alte aventuri montane de-ale lui Dumitrache:
de Alex Radescu
N-am reusit sa tin timpul in loc asa ca se facea vremea sa ne apropiem de Bucuresti. Tot ceea ce am reusit a fost sa intocmesc un traseu cu cat mai multe popasuri. In mod firesc, prima oprire (nostalgica si tematica) a fost… Sighisoara!
Nu stiu ce inseamna Litoralul de 1 Mai si nici Vama. Nu m-a intresat niciodata, ba mai mult imi starnesc si acum repulsie. Poate nu intamplator e o diferenta asa mica intre vama si voma. Sa te duci la mare ca sa te simti liber, mi se pare o tampenie si gargara. In fine.
Intre 2000-2005, am fost la Sighisoara de 4 ori, Festivalul Medieval fiind de fiecare data prilejul. Mi-am dorit sa ajung si in afara Festivalului si am facut-o anul asta. Ce-i drept, pe fuga. POate revin la toamna sau macar cu prima zapada
de Alex Radescu
Venind dinspre Hunedoara-Alba, am trecut in goana prin Targu-Mures spre gazdele care ne asteptau in satul aflat la 30 de km de oras, aproape de limita care desparte de judetul Bistrita-Nasaud. Trecand chiar prin centrul orasului, am remarcat numeroase puncte de interes turistic, in fond inima romano-maghiara a urbei. Dupa o cina ca-n Ardeal si un somn intre dealuri in grija unor oameni tare harnici, am plecat a doua zi sa vizitam orasul despre care, inainte de toate, stiu ca este/era fabrica de chirurgi si farmacisti
Totusi, primul popas a fost la picioarele lui Avram Iancu, in fata catedralei ortodoxe ridicate in perioada interbelica (1925-1934). Din pacate nu am aveam voie sa fotografiez si mi-a parut rau in special pentru anumite fresce cu o tematica pe care o poti gasi doar in Ardeal
de Alex Radescu
A IV-a etapa a expeditiei de vara prin Romania a insemnat si despartirea de Hunedoara. Am plecat din Luncoiu pe la 9 jumate dimineata si in jur de 6 seara eram intr-un sat din nordul judetului Mures, aproape de judetul Bistrita Nasaud. Aproximativ 250 km, daca mi-am notat eu bine in carnetul de calatorie.
Evident, a fost un drum cu popasuri si devieri, fara probleme. Slava Domnului. (Tocmai ma pregateam sa vorbesc despre norii care ne-au dat pace atunci pe drum cand ridic privirea din ecranul laptopului si vad, din camaruta gazdei de pe Valea Prahovei, ce ploaie de toamna toarna pe afara…)
Revenind, am lasat in urma dealurile Hunedoarei, cu aburii diminetii. Iarba grasa m-a udat pana la glezne…Ma tot uit la casa parasita care se invecineaza cu cei care ne-au gazduit. Suntem invitati sa o cumparam, cu teren cu tot…De-as avea…In orice caz, ne-au rugat sa o fotografiem si sa postam anuntul pe net. Ceea ce voi si face dupa ce ajung in Bucuresti.
Gazdele deschid cu greu poarta, nu inainte de a ne fi indesat de-ale gurii prin masina. De la slanina la rosii si paine.
de Alex Radescu
Ziua a inceput cu ploaie mocaneasca, detaliu meteorologic care a adaugat o stare morocanoasa la confuzia provocata de rezultatul semi-finalei de ieri seara: Olanda-Uruguay 3-2. Adica e posibil ca Robben, Stekelenburg, Sneijder, Bronkhorst sa obtina ceea ce nu au reusit Cruijf&Neskens sau Van Basten, Rijkaard, Bergkamp..E absurd, ilogic…Nu pot accepta!
In fine…Adevarul e ca mi-am revenit repede din buimaceala pentru ca ploaia mocaneasca s-a transformat repede in ploaie torentiala, nimic nu se mai vedea la 50 de metri in fata iar in departare….ei bine, departarea era toata o ceata amestecata cu nori negri! Nu ar fi mai intelept sa ne intoarcem din drum, mai ales ca Luncoiu-Chiscau inseamna fix 107km? 
Dar am mers inainte, nadajduind in ajutor de la Maica Domnului. Cineva de Sus ne-a auzit cu siguranta, dar si de ajutor ar fi sa auda cineva de pe pamant injuraturile pentru starea jalnica a drumului, in special prin padurea (minunata, de altfel) care acopera Grosi-Cristioru si drumul Sudrigiu-Chiscau.
de Alex Radescu
A doua zi a concediului prin țară (versiunea 2010), a marcat traseul Orăștie – Geoagiu Băi iar spre seara am ajuns si la Țebea.
Fara pic de ploaie azi, soare cu nori care s-au risipit dupa-amiaza. Ba chiar era atat de senin incat pe drumul Brad-Tebea se vedea si Muntele Gaina.
In general drumuri bune, dar plin de tiruri pe traseul Deva-Orastie.
Dupa ce am laudat ieri GPS-ul Garmin azi a amutit. Sau a murit. Nu stiu exact, doar ca dupa ce am ajuns la Geoagiu nu a mai vrut sa porneasca. Incapatanare pe care o pastreaza si la ora asta
Plimbarea prin Orastie a durat o ora cu cafea cu tot, nobila bautura pe care am sorbit-o la o terasa care nu avea nici meniu si nici bon la nota de plata. Nici macar scris de mana asa cum se mai intampla pe la altii
Nu am apucat sa cercetez pictura lui Belisarie din Biserica Ortodoxă Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil , cu piatra de temelie in 1936 pentru ca se pregatea o slujba de inmormantare in lacasul de cult… (am mai zis-o, sunt un admirator al stilului neo-bizantin impus de Belisarie si Costin Petrescu).
Despre cetatea medievala nu pot sa spun decat ca ne-am invartit in jurul zidurilor de care se agață tâmp si cladiri noi…Poarta bisericii evanghelice (corpul central al cetatii) era bine sigilata…
Dupa cum spuneam, de la Orastie am pornit spre Geoagiu Bai (20km). Traversezi comuna Geoagiu pana sa ajungi in celebra statiune balneo-climaterica (Germisara). Micuta si linistita, fara constructii care sa defineasca vreun stil anume, cu semne de parcare cu plata peste tot…In strandul termal, intrarea pentru adulti e 20 lei. Nefiind pregatiti vestimentar si nici stiind de ce anume sa ne tratam, am mers la ruinele termae-lor romane. Spre rusinea mea, nu stiam ca si aici sunt vestigii romane. Ceea ce este cel mai impresionant e faptul ca romanii au sapat direct in piatra pentru a se folosi de beneficiile apelor termale…Pacat insa ca nu se face mai mult pentru restaurare, conservare, promovare…
Ne-am intors apoi la Luncoiu de Sus, nu inainte de a mai admira (cu tristete) de la distanta cetatea Devei. Cu tristete pentru ca inca se vede santierul acolo sus si cine stie cat mai dureaza lucrarile de restaurare…Dupa o scurta oprire la Luncoiu, am pornit spre Brad (vreo 8km) si de acolo la Țebea (aprox 10km).
Am mai fost la Țebea pe 3 ian 2009. Noutatea vine de la faptul ca acum se plateste bilet de intrare (4 lei) in sacra incinta care cuprinde Biserica de la 1896, cimitirul eroilor ardeleni, Gorunii, monumentul funerar inchinat lui Avram Iancu. Imi aduc aminte ca si mica Romă (Blajul) are un astfel de panteon, am fost acolo acum cativa ani.
La iesirea din sacra incinta, il zaresc intr-un grup de vizitatori de ocazie pe prof. Ioan Scurtu, probabil in trecere ca si mine. Mi-a fost jena sa-l abordez
Doamne-ajuta!
de Alexandru Rădescu
Am mai zis-o şi cu alte ocazii: aş fi vrut să mă duc în concediu pe un litoral bătrânesc şi să stau 10 zile cu un bilet all-inclusive. Vremurile sunt nasoale, a fost un an greu pentru unii din preajmă şi nimeni de la catedră nu ne ţine lecţii despre zile însorite în viitorul apropiat.
Dar nimic rău nu se poate întâmpla când eşti în palma lui Dumnezeu, unde mai pui că El le ştie mai bine. Aşa că ne-am făcut bagaje pentru binecuvântata zonă a Neamţului, un traseu încercat şi anul trecut, dar amânat din motive logistice.
Spre Piatra am pornit într-o dimineaţă de luni, dintr-un sat băcăuan. Te-oi scula tu, oltean pus pe treabă, la 5 jumate dar descoperi că alţii ţi-au luat-o înainte pentru ca orătăniile deja fac gălăgie, in timp ce altii se intorc cu spatele la rasarit si se insurubeaza mai bine in patura. În fine, nu vreau să mai intru în diverse detalii, că mă precipit şi calc pe bigudiuri
de Alexandru Rădescu
Pare sa fie ceva fabulos, mitic in esenţa care a născut cuvintul Densuş. Fie ca e vorba de Nicolae Densuşianu, fie ca e vorba de Biserica Sf.Nicolae din cimitirul comunei.
Dumnezeu stie, si poate ca are pastrate pe undeva pentru ochii care pot să vadă, povestea vechilor locuitori din Ţara Haţegului.
