de Alexandru Radescu
Daca mi-as permite, as fugi din Bucuresti de vineri dimineata. Ba chiar de joi seara si m-as intoarce luni dimineata 
Visez si merg mai departe… Week-end-ul trecut am parasit Capitala in miezul zilei (sambata), cand aerul inspirat ardea ca la gura furnalului. Am decis sa mergem pe Valea Teleajenului, sa urcam pana in Brasov si la lasarea serii sa ne odihnim la prieteni din Sinaia. Zis si facut, cu Dumnezeu inainte spre racoare, spre munti!
Am traversat Ploiestiul cu strazi ca dupa bombardamente americane, virand spre Valenii de Munte. Usor, usor, peisajul se schimba, casele capata alta infatisare, relieful se modeleaza. O ploaie de vara ne loveste la intersectia care separa drumul Valenilor de cel al salinei. Daca am fi pornit in zori, cu siguranta ne opream la Slanic. Altadata!
Sub mitraliera stropilor grei ne continuam drumul spre oraselul ridicat la rang de metropola culturala de Nicolae Iorga. Mi se implineste un vis vechi, din facultate, caci lucrarea mea de licenta este legata de genialul patriarh nascut in Botosani. Bucuria nu imi e deplina pentru ca la Casa Memoriala N.Iorga, lipita de Muzeul Etnografic, programul de vizitare a fost modificat din cauza pregatirilor pentru Cursurile de Vara ale Universitatii Populare (proiectul demarat de Iorga in 1908, la un an dupa ce s-a instalat in acest vechi orasel romanesc).
Ni se permite doar sa dam o tura prin curte, dar primim si o invitatie pentru a doua zi
(more…)
de Alex Rădescu
Memoria îmi joacă feste şi ceea ce era odată scris cu stiloul pe spatele unei fotografii alb-negru, s-a şters. Nu mai ţin minte dacă era 1985 sau 1986 atunci când am fost prima dată la Sinaia. Cu ajutorul acelui scris cu lumina am nişte amintiri stop cadru de la acea prima excursie, cu părinţii. Dar ceea ce mă apasă şi azi, ca un reumatism, este vremea ploioasă din acel sejur optzecist. Şi când nu ploua, totul era învăluit în acea ceaţă posomorâtă, specifică zonelor montane.
Am revenit la Sinaia abia prin…toamna lui 1997. Iar de prin 2000 poposesc de 5-6 ori pe an, fie şi pentru o noapte. Şi asta graţie unui prieten, fost coleg de liceu, repatriat.
Au trecut şi nişte Revelioane, ba cu nămeţi, ba cu ploaie, ba cu piatră seacă. Puţin sinăian sunt, în unele zile sunt chiar mai sinăian decât mulţi băştinaşi ai fostului oraş regal.
În Anul Domnului 2009 am apucat să văd restaurată vechea biserică a mănăstirii Sinaia, prima construcţie de prin acest locuri (sec. XVII). Pentru prima oară de când calc prin locurile astea, am intrat în bisericuţa mânăstirii ctitorite între 1690-1695 de spătarul Mihail Cantacuzino.
(more…)
de Adrian Dumitrache
Comparativ cu masivul Bucegi, munţii Baiului, situaţi în dreapta râului Prahova, sunt mai puţin frecventaţi de turişti, mai ales zona de creastă.
Ca mulţi alţii, la începutul drumeţiilor mele am abordat Bucegii, atingând din mai multe direcţii vârful Omu, probabil cel mai cunoscut din Carpaţii româneşti.
Apoi am ajuns şi în Ceahlău, Leaota, Făgăraş, Postăvarul, Piatra Mare, Piatra Craiului, Apuseni, Ciucaş, Iezer-Păpuşa sau Buila-Vânturariţa. Ultimele două masive le-am cucerit împreună cu Alex Rădescu.
De pe munţii Bucegi sau când am străbătut valea Prahovei, am admirat, de mai multe ori, culmile gârbovite ale munţilor Baiului, acoperite de acel verde al pajiştilor care n-are cum să nu îţi încânte ochii.
Un prim contact cu zona mai înaltă a munţilor Baiului l-am avut în timpul facultăţii, cred că prin vara anului 1998. Împreună cu mai mulţi colegi am urcat din Sinaia la cabana Piscul Câinelui, iar de acolo pe vârful Piscul Câinelui (1.658 metri), împreună cu doar doi voluntari.
După mai bine 10 ani, gândul că voi reveni în zonă şi voi parcurge creasta munţilor Baiului s-a concretizat în iulie 2009. Mai precis vineri, 24 iulie.
(more…)
de Alexandru Radescu
Terasa da spre munti iar calea ferata curge la citiva metri de vila. Stilul arhitectonic este cel al Romaniei de la inceput de veac si inca de la intrare te intimpina Rapsodia romana. Maestrul nu e acasa, dar vocea placuta a audio-ghidului te conduce in toate camerele vilei Luminis din cartierul Cumpatu.
(more…)
de Alex Radescu
Cum am beneficiat de citeva zile libere, bratul proletar s-a odihnit in fostul oras regal. In Sinaia de azi, Sinaia de ieri rasare usor, cu gratie, e vizibila de la o posta, dar dureroasa e constatarea. Un orasel drag, in care poposesc de citeva ori pe an. La aceeasi gazda primitoare
Iar daca Sinaia cu toate ale ei de inceput de sec. XX poate fi o obsesie, mizeria de azi ajunge la absurditate.
Dupa ce strabati Aleea kitsch-ului, pietruitul drum spre Peles, diversitatea gunoaielor e paralizanta. De la sticle si cutii la resturi de ciocolata, pachete de tigari si hirtie igienica, de toate gasesti. Pe alee, dar si in curtea maretului castel…
(more…)
