de Alexandru Radescu
Daca mi-as permite, as fugi din Bucuresti de vineri dimineata. Ba chiar de joi seara si m-as intoarce luni dimineata 
Visez si merg mai departe… Week-end-ul trecut am parasit Capitala in miezul zilei (sambata), cand aerul inspirat ardea ca la gura furnalului. Am decis sa mergem pe Valea Teleajenului, sa urcam pana in Brasov si la lasarea serii sa ne odihnim la prieteni din Sinaia. Zis si facut, cu Dumnezeu inainte spre racoare, spre munti!
Am traversat Ploiestiul cu strazi ca dupa bombardamente americane, virand spre Valenii de Munte. Usor, usor, peisajul se schimba, casele capata alta infatisare, relieful se modeleaza. O ploaie de vara ne loveste la intersectia care separa drumul Valenilor de cel al salinei. Daca am fi pornit in zori, cu siguranta ne opream la Slanic. Altadata!
Sub mitraliera stropilor grei ne continuam drumul spre oraselul ridicat la rang de metropola culturala de Nicolae Iorga. Mi se implineste un vis vechi, din facultate, caci lucrarea mea de licenta este legata de genialul patriarh nascut in Botosani. Bucuria nu imi e deplina pentru ca la Casa Memoriala N.Iorga, lipita de Muzeul Etnografic, programul de vizitare a fost modificat din cauza pregatirilor pentru Cursurile de Vara ale Universitatii Populare (proiectul demarat de Iorga in 1908, la un an dupa ce s-a instalat in acest vechi orasel romanesc).
Ni se permite doar sa dam o tura prin curte, dar primim si o invitatie pentru a doua zi
(more…)
de Alexandru Radescu
Cum da caldura mizerabila si prafuitoare, evadarea din Bucuresti la sfarsit de saptamana devine aproape o porunca. Rasfoiesti un ghid, cercetezi o harta, asculti si de sfaturi de-ale apropiatilor. Uite asa am ajuns sa aflu vineri seara despre Casa domneasca de la Brebu. Numele localitatii nu-mi spune nimic. Rusinos, nerusinos, dar asta era adevarul! Cum aveam de facut drum pe Valea Prahovei, taica-miu imi arunca sub ochi niste fotografii recente de la Brebu: 12 km de Campina. Ma uit si raman ca la dentist: Basarabi si Brancoveni, ctitorie domneasca de sec. XVII, oaza de ev mediu nestiuta (de mine). Nu a trebuit sa-mi zica de doua ori!
Direct din DN faci dreapta spre Campina, prinzi repede un indicator cu Brebu – Casa domneasca dupa care duci dorul informatiilor rutiere. Dintr-o greseala apucam drumul corect spre comuna Brebu, oprim la o intersectie rurala si intrerup un localnic gospodar. Imi arata o directie inainte, cateva sute de metri de drum rural spart din loc in loc de lucrari recente…In cele din urma, drumul se inchide practic in fata turnului clopotnita si de veghe al Curtii domnesti cu program clasic de vizitare (luni inchis).
(more…)
de Alex Rădescu
Memoria îmi joacă feste şi ceea ce era odată scris cu stiloul pe spatele unei fotografii alb-negru, s-a şters. Nu mai ţin minte dacă era 1985 sau 1986 atunci când am fost prima dată la Sinaia. Cu ajutorul acelui scris cu lumina am nişte amintiri stop cadru de la acea prima excursie, cu părinţii. Dar ceea ce mă apasă şi azi, ca un reumatism, este vremea ploioasă din acel sejur optzecist. Şi când nu ploua, totul era învăluit în acea ceaţă posomorâtă, specifică zonelor montane.
Am revenit la Sinaia abia prin…toamna lui 1997. Iar de prin 2000 poposesc de 5-6 ori pe an, fie şi pentru o noapte. Şi asta graţie unui prieten, fost coleg de liceu, repatriat.
Au trecut şi nişte Revelioane, ba cu nămeţi, ba cu ploaie, ba cu piatră seacă. Puţin sinăian sunt, în unele zile sunt chiar mai sinăian decât mulţi băştinaşi ai fostului oraş regal.
În Anul Domnului 2009 am apucat să văd restaurată vechea biserică a mănăstirii Sinaia, prima construcţie de prin acest locuri (sec. XVII). Pentru prima oară de când calc prin locurile astea, am intrat în bisericuţa mânăstirii ctitorite între 1690-1695 de spătarul Mihail Cantacuzino.
(more…)
