Singur în munţii Baiului
de Adrian Dumitrache
Comparativ cu masivul Bucegi, munţii Baiului, situaţi în dreapta râului Prahova, sunt mai puţin frecventaţi de turişti, mai ales zona de creastă.
Ca mulţi alţii, la începutul drumeţiilor mele am abordat Bucegii, atingând din mai multe direcţii vârful Omu, probabil cel mai cunoscut din Carpaţii româneşti.
Apoi am ajuns şi în Ceahlău, Leaota, Făgăraş, Postăvarul, Piatra Mare, Piatra Craiului, Apuseni, Ciucaş, Iezer-Păpuşa sau Buila-Vânturariţa. Ultimele două masive le-am cucerit împreună cu Alex Rădescu.
De pe munţii Bucegi sau când am străbătut valea Prahovei, am admirat, de mai multe ori, culmile gârbovite ale munţilor Baiului, acoperite de acel verde al pajiştilor care n-are cum să nu îţi încânte ochii.
Un prim contact cu zona mai înaltă a munţilor Baiului l-am avut în timpul facultăţii, cred că prin vara anului 1998. Împreună cu mai mulţi colegi am urcat din Sinaia la cabana Piscul Câinelui, iar de acolo pe vârful Piscul Câinelui (1.658 metri), împreună cu doar doi voluntari.
După mai bine 10 ani, gândul că voi reveni în zonă şi voi parcurge creasta munţilor Baiului s-a concretizat în iulie 2009. Mai precis vineri, 24 iulie.
